Ma intreb uneori unde as fi acum daca n-ar fi N, cum as bajbai, cum m-as recunoaste incompleta, alunecoasa. Cu gauri. In ce timpi mi-ar bate oare inima?
Sunt mame care isi proclama independenta fata de copil repede dupa nastere, ajutate si de gama larga de produse/carje de puericultura, care se bucura si cauta timp in afara maternitatii, care isi reiau viata de unde au interupt-o atunci cand a inceput sa creasca viata intr-insele. Care se separa constient (desi cumva iremediabil) de puiul de om smuls din carnea lor si gasesc normalitate, eficienta si firesc in asta. Eu nu. Imi banuiesc dependenta de pruncul meu mai crunta decat orice adictie de pana acum, mai vie decat o rana proaspata. Indestructibila. Crancena.
Un copil salveaza, ridica transperantele vietii. Sa intre soarele.
Generatia mea (cei de thirtysomething) s-a hranit cu tone de cartofi prajiti inecati in maioneze sau ketch-up-uri, cu paine turceasca alba ca neaua si pufoasa ca un nor, cu zeama colorata si dulce de dozator, cu margarina la cutie, cu supa de gaina de cub.
Am mancat tavi de prajituri (facem sursul negrului – cat de politically incorrecta e numita prajitura asta – si o mancam pe toata odata) si nu ma atingeam de fructe decat in perioadele de mizerabila depresie in care ma chinuiam sa slabesc kilograme zdravene in cateva zile. Cazul clasic de eating disorder, by the book. Si imi doaream sa fiu slaba, cea mai slaba, invizibil de slaba (da, recunosc, asta mi-o doresc si in continuare la fel de mult).
Venirea Nataliei pe lume a fost o explozie de bucurie dar si un dus rece. Pentru ca botul acela mic de viata proaspata avea nevoie de o mama sanatoasa, prezenta, calma, capabila. Si pentru ca stiam cum toate ups and downs-urile cu mancarea imi erau egale cu dezechilibrul si deriva, am inceput sa renunt. Si sa adaug.
Am renuntat la carne (sunt meat-free din septembrie 2010), lactate consum rar si cat de mult posibil din surse cunoscute, de incredere, oua la fel. Am renuntat la dulciuri procesate (eee, mai am unele miiici evadari in minunata lume a zaharului alb), la fainoase procesate, in general la tot ce se ia de-a gata sau semi de-a gata din marketuri. La cafea. La fumat renuntasem cu un an si ceva inainte de N (am fumat de la 15 ani pana pe la 29, cu pauze, e drept, dar am stiut sa recuperez cu seriozitate in perioadele de varf)
Am adaugat smoothie-uri zilnic. Cat mai diverse, cu fructe si felurite frunze verzi. Mai apoi si cu alge, polen, seminte de canepa. Am adaugat legume crude, seminte si nuci, cereale complete de toate felurile. Paste fine de leguminoase, prajituri crude cu gusturi divine, fructe uscate.
Viata mea asa de verde si de aromata ma tine intr-un loc, fara a ma incorseta, imi traseaza margini care nu sunt neaparat granite, sunt puncte de sprijin. Resurse.
Am avut cel mai frumos Paste din cate stiu, cu mancare de calitate (putina si verde), cu soare si multa iubire. De obicei dupa masa de Paste agonizam cateva zile, desfacand toti nasturii posibili sa se reverse abundenta.
Cred in putrerea exemplului, si sper ca N sa dobandeasca deprinderi alimentare care sa-i aseze viata frumos, fara a-i aduce permanente obsesii si lupte si frici.
Si, mai ales, care sa nu o imblonaveasca.
Ce frumos ai zis la inceput...ce inseamna bebe pentru tine. De fapt ce frumos ai zis peste tot :)...Asa e, maternitatea ne schimba in cele mai minunate moduri posibile, si eu cred ca viata mea daca n-as fi facut un copil ar fi fost atat de lipsita de sens, iar eu m-as fi balacit in continuare in egoismul de care eram chiar mandra...
RăspundețiȘtergereCunosc si eu cazuri de femei care si-au reluat viata repede, repede, fara schimbari. Copilul de 1 luna, cu bunica, mai rau, expediat pe tot parcursul saptamanii, vizitat in we...Lasa-l, sa se invete...Brrr, eu deja sufar cu gandul ca mai am doar 1 an si trebuie sa ma despart 10, 11 ore de al meu bebe. Cumplit.
Multumesc frumos Gabi.
RăspundețiȘtergereUneori pentru unele copii sunt doar ceva de bifat pe lista cu "to do" a vietii. Probabil ca tot pe aici, in frageda pruncie a abandonului isi are originea si eternul conflict intre generatii si depresiile si insecuritatile emotionale.
ma recunosc perfect in descrierea ta. numai ca eu am adaugat carnea (curata) si am scos graul si cerealele (inafara de orez) pe care nu am timp si chef sa le prepar cum trebuie ca sa fie sanatoase. si, la fel ca tine, abia acum imi dau seama cine sunt cu adevarat si mi-e cam groaza cand ma gandesc la viata mea pre-Lia.
RăspundețiȘtergerematernitatea are capacitatea asta unica de a schimba fundamental pe cei care o inteleg cu adevarat. si mai ales de a vindeca.
RăspundețiȘtergereeu sunt junkie cu pastele, salivez numai la gandul lor, dar le aleg pe cele integrale.
mie imi plac cele de orez. nu sunt health food dar imi satisfac complet pofta de paste
RăspundețiȘtergereda, de a vindeca asa e :)
:)
RăspundețiȘtergeream luat paste de la biobunatati cu spirulina si leurda, sunt delicioase! Ii plac si Nataliei, probabil e atrasa si de culoare.
Da, ce bine descri frumusetea vietii de dupa bebe, ma regasesc in fiecare cuvintel, corporatista egoista din mine care inainte de nastere vroiam sa stau acasa 8 luni, sa ma intorc la munca si sa fiu promovata, iar acum mor de tristete pentru ca au mai ramas doar 10 minunate luni in care imi petrec toata ziua cu puiu, in care invatam, radem si alaptez la cerere, ma bucur ca am fost promovata la rangul de mamica :)
RăspundețiȘtergereasa e, satisfactia si eterna bucurie a maternitatii nu pot fi surclasate vreodata de victoriile in campul muncii, oricat ar fi ele de spectaculoase.
RăspundețiȘtergere