Nostalgicii. Desuetii. Cei incapabili sa-si strecoare tineretea afara dintr-un timp prafuit, in care au fost cutezatori si fericiti. Vesnic nemultumiti de prezent. Inadaptatii. Zambeam cand vedeam pe strada indivizi cu pantaloni de stofa evazati, pantofi cu toc gros si perciuni, fantome ciudate ale anilor 70-80. Ha!
Marturisesc, sunt una dintre ei. Muzical, cel putin, traiesc puternic in trecut. Guns N' Roses sunt perciunii mei eterni. Si ma mandresc cu asta.
Cool hand Axl. Adoratul, idolul, artistul total, protestatarul, nesupusul. Mi-am tapetat peretii cu el, i-am scrijelit numele pe bancile de lemn din scoala. Eram rockerita oficial (in denial, of course, pentru ca ascultam si depeche pe ascuns, dar pe vremea aia chestiile astea doua nu prea mergeau impreuna) si cumva toata treaba era despre a fi against. Ca si definitie vie a firii adolescentine. Cred ca de asta imi e cel mai dor din anii aia, de opozitie, de altfel, de fronda. Tinerii nu trebuie sa fie obedienti pentru ca sunt singurii capabili de schimbare. Mai tarziu e prea tarziu.
Intre timp, Axl si-a fost mult prea mult siesi, coplesit de faima s-a inecat cu ea. De fapt, caracteristic pentru toti cei bigger than life. Nu ma uit la pozele cu el din prezent. Nu ma intereseaza ca a fost arestat la Stockholm si ca face scandal oriunde se duce. Ca e umbra batrana si buhaita a baiatului in chiloti mulati cu intreaga lume la picioare. Probabil e normal sa fie asa.
Intr-o lume guvernata de Rihanne si bling bling nu-mi ramane decat speranta ca Natalia mea va avea la randul ei idoli care sa o faca sa suspine si sa viseze. Ca va avea legende si Paradise city si ca muzica va reinvata sa spuna ceva.
Si eu am uneori nostalgii din astea adolescentine cand imi permiteam sa fiu prost dispusa sau impotriva tuturor oricand :)...Cred ca asta e farmecul varstei. Si eu am fost rockerita :))) si acum ascult cu aceeasi placere muzica din tinerete. Ce vremuri...
RăspundețiȘtergereEu ÎNCĂ sunt rockeriță! Și voi fi până la final. :) Mi-a plăcut aia cu tinerii neobedienți: îmi sunt cei mai dragi! Printre filmele mele de suflet rămâne "Luke, Cool Hand". Și azi îl mai văd pe Axel jucând rolul eternului nedaptat: pentru că deși alții au știu să gestioneze și faima, și abuzurile, și banii el s-a pierdut undeva pe traseu. Failure to communicate.
RăspundețiȘtergereNu cred in adolescentii cuminti si in artistii momentului, perfecti vizual asemenea unor papusi din plastic colorat. Il prefer anytime pe Axl buhait lor.
RăspundețiȘtergereSunt inca rockerita, dar intre timp am iesit din dulap si cu depeche mode :)
Multumesc pentru oprire Gabi si Anca. What we've got here is not a failure to communicate :)
Hello MoniQ!
RăspundețiȘtergereEu ma opresc mereu la tine pe blog pentru ca-mi place tare cum scrii. Iar in seara asta te-am citat in ultima mea postare. Te rog sa-mi spui, daca te deranjeaza, editez ;).
Merci, Monica
Ma bucur si sunt onorata Monis! Merg la tine sa degust din ochi biscuitii cei raw. :)
RăspundețiȘtergereMerci! pofta buna si vezi ca ti-am lasat si un suc verde ;)
RăspundețiȘtergere