Am primit in asta seara o leapsa delicioasa de la Monica (careia ii multumesc frumos), croita parca pe masura poftei mele de sick cinema, pe care (desi ma impinge cu degetul ei sangeriu intr-o declaratie apocaliptico-terifianta) o voi potoli cu un the best of five care abunda in cruzimi, desertaciuni si trupuri spintecate. Destul cat pentru o intreaga viata:
1. Bad boy Bubby. Pentru cei care se vor bantuiti zile la rand de o poveste bolnava, ciudata, emotionanta si foarte aparte pusa in semne, lumini, necuvinte si imagini. Un film cult ca niciunul pana la el, o calatorie sufocanta in ceata densa dintre inocenta si abuz, o poezie absurda rostita grav si tare pentru timpane care mai stiu inca sa mai vibreze. Un film pe care nu il vrei cu tine dar care te trage in el pana la fund, ca intr-o mare calda si adanca.
2. Gummo, premiatul si adoratul. Nu mi-a placut, are scene de disconfort real, l-am vazut de dragul lui Chloe Sevigny pentru care am rezistat eroic chiar la cateva sezoane din Big Love si din respect pentru domnul Harmony Korine care de data asta s-a cam intrecut cu gluma. E despre ramasitele unei lumi care se descompune dezamagitor de trist si de rece.
3. Ichi the Killer. Miike face de cand se stie niste balti de sange absolut poetice, condimentate cu organe care inca tresalta. Un film rosu prin ale carei interstitii se vede mana sigura a regizorului meu de suflet, dirijand din lama unui cutit o orchestra devianta care se imprastie pe toti peretii. Sinistru, indeed, dar cu gratie si fantezie.
4. The machine girl. O japonezarie cruda si monocolora ca si cea de mai sus.
5. Eden Lake. L-am vazut cu o saptamana inainte de a naste, si poate ca asta mi-a potentat senzatia de revolta si neputinta care a stat agatata de mine mult dupa ce genericul de final a incetat sa mai curga.
Si pentru ca vreau sa mearga mai departe povestea, voi directiona spre Alexandra, Andra, Mariamirabela, Gratioasa, Alina si Raluca (si nu numai lor) "corvoada" rememorarii peliculelor sau peliculei, asa cum leapsa initiala era pana sa ma lacomesc eu, cele mai periculoase pentru buna lor dispozitie si liniste.
1. Bad boy Bubby. Pentru cei care se vor bantuiti zile la rand de o poveste bolnava, ciudata, emotionanta si foarte aparte pusa in semne, lumini, necuvinte si imagini. Un film cult ca niciunul pana la el, o calatorie sufocanta in ceata densa dintre inocenta si abuz, o poezie absurda rostita grav si tare pentru timpane care mai stiu inca sa mai vibreze. Un film pe care nu il vrei cu tine dar care te trage in el pana la fund, ca intr-o mare calda si adanca.
2. Gummo, premiatul si adoratul. Nu mi-a placut, are scene de disconfort real, l-am vazut de dragul lui Chloe Sevigny pentru care am rezistat eroic chiar la cateva sezoane din Big Love si din respect pentru domnul Harmony Korine care de data asta s-a cam intrecut cu gluma. E despre ramasitele unei lumi care se descompune dezamagitor de trist si de rece.
3. Ichi the Killer. Miike face de cand se stie niste balti de sange absolut poetice, condimentate cu organe care inca tresalta. Un film rosu prin ale carei interstitii se vede mana sigura a regizorului meu de suflet, dirijand din lama unui cutit o orchestra devianta care se imprastie pe toti peretii. Sinistru, indeed, dar cu gratie si fantezie.
4. The machine girl. O japonezarie cruda si monocolora ca si cea de mai sus.
5. Eden Lake. L-am vazut cu o saptamana inainte de a naste, si poate ca asta mi-a potentat senzatia de revolta si neputinta care a stat agatata de mine mult dupa ce genericul de final a incetat sa mai curga.
Si pentru ca vreau sa mearga mai departe povestea, voi directiona spre Alexandra, Andra, Mariamirabela, Gratioasa, Alina si Raluca (si nu numai lor) "corvoada" rememorarii peliculelor sau peliculei, asa cum leapsa initiala era pana sa ma lacomesc eu, cele mai periculoase pentru buna lor dispozitie si liniste.