Oarecum-ul este din pricina utilizarii cuptorului in locul deshidratorului, utilizare facuta insa la treapta lui cea mai de jos, cu verificare tactila deasa. Si mai vine de la intrebuintarea ca ingredient principal a magiunului de Topoloveni, care dupa umila mea parere nu e tocmai raw (bine, e o tehnicalitate pana la urma, proprietatile lui sunt incontestabile).
M-am grabit, Natalia se foia, dorea afara, asa ca nu mi-am notat cantitatile exacte. Le insir mai jos dand masuri aproximative pentru ingrediente. Astea fiind zise, sa biscuitim:
Am rasnit:
-seminte de dovleac, 2-3 linguri (o rasnita plina)
-nuci, la fel, rasnita umpluta la maxim
Pulberea rezultata am amestecat-o cu:
-3 lingurite se seminte de canepa
-2-3 linguri de seminte de chia hidratate
-2 linguri generoase de magiun de Topoloveni
-stafide
-3 lingurite de polen
-scortisoara, ghimbir
-faina de mei, se adauga la final, cate putin, pana ce compozitia ajunge la o consistenta usor de modelat.
Eu am sarit peste etapa modelatului, copilul deja nu mai avea rabdare, si i-am trantit in tava fara grija esteticii, dupa cum se vede si in poza (in care biscuitii s-au cocotat pe jucaria preferata a lui N). Arata foarte neapetisant, chiar dubios. Dar sunt buuuuni! Aromati, usor acrisori, cu parfum de miere dulce (datorita polenului) si foarte satiosi. Nu le-am adaugat ulei suplimentar din pricina nucilor care sunt suficient de grase.
Si inca ceva, un fado de colectie, compania perfecta pentru asa mancare delicata si curata.
mniam, mniam... deci sarabanda biscuitilor continua :).
RăspundețiȘtergereSa va fie de bine!
O sa incerc si eu cu magiun, ca si asa Santiago nu-l serveste ca atare, ca deh e fara zahar :D, deci usor acrisor...
Continua, cum sa nu :)
RăspundețiȘtergereDintre toate retetele de biscuiti de pana acum mie asta imi place cel mai mult. Merge sa-i adaugi miere pentru dulceata, sau piure de banane.