1. civilizatia, progresul, evolutia si revolutia
(anti)Eroul meu preferat e Tyler Durden, nu (doar) pentru ca e Brad Pitt ci pentru ca a indraznit sa viseze la o lume repornita de la zero. In care sa nu mai existe consum, in care sa nu mai fim sclavii lucrurilor pe care le detinem, asortate si perfecte.
Televizorul ne minte cu formule minune care imita laptele matern, targurile pentru bebelusi sunt pline de biberoane sofisticate, desenate atragator, de sterilizatoare silentioase, de incalzitoare rapide. E o lume colorata in care nu mai trebuie sa participam activ, o fac lucrurile pentru noi, obiectele rezultate din studii stiintifice indelungate, care nu au cum sa greseasca, nu-i asa? O viata ordonata, fara surprize, fara greutati, in care copiii cresc, trebuie sa creasca ca la carte, ca in tabele, ca doar dam atatia bani! O viata de plastic in care fiecare traieste singur, sub globul lui de sticla, aseptic, in tacere.
2. pediatrii
Majoritatea mamelor inca se mai duc la pediatru ca la popa, cu caciula in maini, cu nasul in jos, cu incredere oarba. Si uite asa laptele e apa chioara de la 6-8 luni incolo, copilul trebuie sa manance de la 4 luni nu stiu ce suc si supa si ceai si mama sa faca bine sa intarce, unde ne trezim, in africa, la negrii? Sau ce, suntem tigani? Ca doar tiganii stau cu tatele in gura pruncilor toata ziua-bunaziua. Eeeee.
3. anturajul (familie, vecini, lume, bagatori de seama, neaveniti, societate)
In Romania e rusine sa alaptezi copil mare (chiar si copil mic, daca o faci in locuri publice, depinde cine se trezeste sa vorbeasca). Ti se pun in spinare tot felul de invective, se rade, se fac grimase.
In tineretea mamei mele (anii 50-60) copiii erau alaptati la cerere pretutindeni, mamele mergeau cu ei infasati sarmalute chiar si la cinematograf, nu mai spun ca nu ratau plimbarile pe bulevard. Si tuturor li se parea normal, dar, deh, am evoluat.
4. neincrederea
Frica de durere (ragadele pot tine si doua luni uneori), frica de cantar, frica de colici - de unde si restrictiile alimentare, frica de oboseala (mai ales atunci cand nu se practica cosleepingul). Frica de dependenta. Fuga de dependenta. Pentru ca asa ne-am invatat, sa fim impreuna, singuri. Nu putem depinde de un copil care in nici un caz nu are voie sa depinda de noi. Sa stea acolo, in patucul lui, ce atata in brate. Ce atata tzatza tot timpul. Ce atata plans. Unde-o fi suzeta aia?
Nu alaptam pentru ca nu mai stim cine suntem, pentru ca noi insine am devenit produse, pentru ca nu mai stim cum trebuie sa miroasa o rosie sau un trandafir de gradina. Sau ce gust are capsuna crescuta in pamant viu. Si asta ne face sa fim tristi. Si ingrozitor de singuri.
Later edit: Sa creasca puiul din tine tot mereu, ca o extensie a ta, asta e alaptarea, fericire coplesitoare.
Later edit: Sa creasca puiul din tine tot mereu, ca o extensie a ta, asta e alaptarea, fericire coplesitoare.
UAU!!! MINUNAT! MINUNAT! MINUNAT!
RăspundețiȘtergere(si eu sunt mare fan Fight Club :)) )
hihihi, merci Raluca!
RăspundețiȘtergerePalahniuk e rege, iar FC e desertul meu preferat.
excelent articol! Cred ca neincrederea mamei este cel mai mare dusman. Acolo unde exista incredere, punctele 1, 2 si 3 n-au ce face.
RăspundețiȘtergereAsa este, insa increderea e cel mai greu de dobandit si cel mai usor de pierdut, daca nu exista minima sustinere.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos :)
Excelent. Wow, frica de oboseala. Da, daca ma uit inapoi de asta imi era groaza. Un copil = ochii carpiti de somn si tafna mamei, urletele de neinteles (credeam eu pe atunci) ale copilului.
RăspundețiȘtergereN-a fost asa. Deloc. SI nu e asa. Ii inteleg fiecare urlet, desi imi spuneam ca tantrumuri au doar copiii cu parinti isterici.:)))
Si prestam si acum co-sleeping, desi asta imi parea o chestie la care CHIAR nu voi ceda pentru ca e necivilizata si neigienica. Jiiiz. Da, asa ma gandeam, in trecat, fara sa aprofundez ( emoticon rosu in obraji).
Ei bine, totul a decurs frumos pentru ca l-am lasat sa spuna ce vrea si cum vrea. Si-a fost bine, excelent, pentru ca nu cred in rasfatul la 1 an si plansul nejustificat.
Daaaar, vin cu o problema cu care se confrunta toate mamele de toddleri alaptati. Ce faci cu cerutul nesfarsit la san?
Orice frustrare cere consolare la san.Da, e o perioada de superbe achizitii si trebuie sa ii fiu alaturi, asa si simt, dealtfel, nu-i un target. Insa simt ca mai spre doi ani incolo ar trebui sa invete sa se linisteasca si altfel (altfel insemnand mangaiati, imbratisati, vorbindu-le, verbalizand frustrarile pentru ca ei sa inteleaga ce ii necajeste).
Simt ca simte usoara enervare a mea si de-asta insista pentru ca nu intelege reticenta de vreme ce a primit sanul fara probleme. Insa, mai devreme sau mai tarziu va trebui sa renunte cel putin la suptul din timpul zilei pentru ca ma intorc la munca in toamna. Asadar?
Eu cred ca transferul se realizeaza deja, dupa 1 an, lent, e drept. Si la noi sanul e the big solution pentru absolut orice, e mancare, apa, somn, medicament, alint, cu toate astea o simt mai independenta pe masura ce creste, ma vrea aproape dar nu sa o sufoc, sa ma stie ca sunt prin preajma si-i e suficient. Rabdare si incredere in copil.
RăspundețiȘtergereAsa si eu credeam in nonsensuri inainte de maternitate, cosleepingul era out of the question, nu mai zic ca eram plina de frici si de idei preconcepute. Dar relatia asta atat de torida pe care o am cu puiul meu mi-a rasturnat lumea cu picioarele in jos :)
Excelent articolul,m-a uns la suflet!Alaptez deja de aproape 6 luni si n-am de gand sa ma opresc.Cu toate''sfaturile'' si piedicile ce mi-au fost puse,si neincrederea(altora,nu a mea)ca nu pot alapta,si noptile nedormite...simt ca fac cel mai bun lucru ptr puiul meu.
RăspundețiȘtergereAsa este, alaptarea este cel mai bun lucru pentru copil si pentru mama si stabileste o relatie incredibila, miraculoasa. Iti multumesc pentru cuvinte anna.k
RăspundețiȘtergerenu uita FEMINISMUL nascator de femeie anti cratita, femeie de cariera care e too posh to push si too busy to breastfeed. Pai ea se respecta nu? Feminismul care a dezrobit femeia, a emancipat-o si a eliberat-o de bebelusul ei. bebelus pentru care, fireste, face (a se citi cumpara) tot ce e mai bun.
RăspundețiȘtergereadevar graiesti!
RăspundețiȘtergeremi-amintesc si o reclama la tigari de acum cativa ani "eu, sa cos si sa calc!?", cam acolo a ajuns feminismul, sa fie jenant sa faci si altceva in afara de cafele, clampanit la tastatura si conversatii lungi la mobil. ca doar astea aduca bani, bani de LP, carucior nu stiu de care, haine de firma.
degradarea umanului care face zorzoana mai de pret decat firescul.