În viaţa mea cea nouă am învaţat că tot ce există e clipa asta, eternă, ca o declaraţie inconştientă de iubire. Am învaţat să respir până în vârful degetelor, şi aerul să-mi fie mai dens, mai proaspăt.
Sunt doi ani de când a fost o liniuţă în plus, astăzi are 484 de zile.
Şaisprezece luni de când am început să ştiu, să fiu, să înţeleg.
Copilaria ei îmi ţine destrămările laolaltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu