![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyPMKXUKFYDAiXQHbfZhC6tNVo_ruERtnWYzTINbXxFN4lH6VISzPOXk79Du1srA1NbP9gdkCKTPFwwcx0ovmgWJTzG1EikLvM9j9Q_TVdmYPAt_uCQqbFU7ITZI7dkhH_QjDt7SGkIew/s320/DSC_0087.JPG)
În viaţa mea cea nouă am învaţat că tot ce există e clipa asta, eternă, ca o declaraţie inconştientă de iubire. Am învaţat să respir până în vârful degetelor, şi aerul să-mi fie mai dens, mai proaspăt.
Sunt doi ani de când a fost o liniuţă în plus, astăzi are 484 de zile.
Şaisprezece luni de când am început să ştiu, să fiu, să înţeleg.
Copilaria ei îmi ţine destrămările laolaltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu