joi, 2 februarie 2012

declaraţie de (in)dependenţă

Ma defineşte dependenţa. De la cea mai veche, de ciocolată adulmecată cu partea aia din suflet in care viciul işi agaţă camaşa in cui si se culcă liniştit pe-o parte in fiecare seară, pană la cea mai crâncenă, dar si cea mai dragă, cea cu aromă de nicotină înghesuită îndărătul oaselor vreo şaisprezece ani (do the math), cea dulce si decadentă si burgheză, cea istovitoare si totodată desuetă in sclifoşenia ei ca o manusă ingalbenită din dantelă. Mi-e dor de o ţigară cum imi e dor de mirosul sărat al marii cand geamul se impodobeste in flori de gheata si, recunosc, mângâi prelung cu nările speriate aerul catifelat din jurul curajosilor care aprind tutun in plină stradă.
Da, am dependente dragi si nu neaparat necesare, unele manieriste, altele care tin de o tipicareala enervanta, unele poate mai nobile, altele melancolice si frivole.
Atunci de ce i-as refuza copilului meu de doi ani o unica, mare si rotunda dependenta care il face fericit si liber? De ce sa-mi fie frica de bratele mele locuite, de sanii mei muşcati, de somnul meu pisicesc, de limitele mele pe care nu le mai zaresc? Ce pierd daca nu lupt si nu impun, ce castiga daca las sa curga viata cu aripile desfacute printre noi?
Copilul meu dependent de mine m-a despicat in doua la nasterea lui, iar de atunci ma tot lipeste la loc, si ma recompun intreaga, dintr-un mozaic inexplicabil pe care il recunosc si care ma uimeste.
De copilul meu dependent de mine am incercat si eu sa ma ascund, sa ma prefac ca aş mai fi doar eu, dar aerul mi-a fost sălciu in afara lui si cerul prea intr-o rână.
Sunt mama unui copil dependent. De ţâţă, de braţe, de iubire. Pielea dintre inimile noastre se incăpăţânează se ne tina in doua, dar in ochi ne vin fântâni la culcare si se rostogolesc stoluri de şoapte in palmele noastre cand manuţa ei mică mă prinde.
Sunt dependenta. De amintiri, de salbaticie, de distante pe care sa le cuprinzi cu mintea intreaga. De copilul meu cu trupul clar, desluşit, ghemuit intre doua braţe care nu au ştiut sa ţina intre ele nimic, niciodata.

15 comentarii:

  1. Of.... Moniiii ce-mi faci. Cum poti, mai, sa ma atingi asa cu fiecare fraza? Cum poti sa fii atat de minunata? Si eu am incercat la inceput sa ma ascund, am incercat sa impun, sau macar sa am alte asteptari. Of, si ce bine e acum, cand il iubesc asa cum e!

    Iti multumesc din suflet! Pentru ca existi, pentru ca te imparti aici cu noi si pentru multe altele!

    "Pielea dintre inimile noastre se incapataneaza sa ne tina in doua". Uau...

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow, Moni, cum ai spus-o tu atat de bine si atat de poetic, mi-as dori sa invat postarile tale pe de rost si sa i le recit Degetzicii ca o litanie. Inima ta cred ca bate metafore ca altfel nu-mi explic, ci doar iti multumesc si ma inclin!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Ma defineste dependenta..." Minunat! Am sorbit fiecare cuvant! N-am mai citit de multa vreme ceva care sa se potriveasca atat de bine pe sufletul meu! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. ... de copilul din tine incercai sa te ascunzi cand fiinta din bratele tale iti striga numele ca o menire de a fi tu insuti...
    ... de viata cu aripile desfacute care va purta intr-o noua calatorie, o calatorie fascinanta a (re)descoperirii...
    ... dar fuga ta s-a transformat in prabusire si ingenunchiere. si abia cand nu te-ai mai impotrivit iubirii ai simtit ca nu-ti mai apartii. si abia atunci bratele tale au stiut care le e rostul...

    RăspundețiȘtergere
  5. ....o manuta mica te atinge si tot universul te inconjoara si stii......stii care este secretul universului, al infinitului, al vietii: acea manuta care te mangaie si acei ochisori sinceri si limpezi reprezinta universul tau!

    RăspundețiȘtergere
  6. Moni, dependenta placuta va doresc! E dreptul vostru, infruptati-va nestingherite din el acum cat îi este timpul! E, totusi, un drept cu stoc epuizabil; peste 1-2-3-4 ani, cel mult, va refuza ceea ce astazi iti cere (timp, atentie, brate, san, mangaieri..)

    RăspundețiȘtergere
  7. Profund, atat de profund...profund dependent :) (de aceea poate ar fi preferabil sa traim doar momentul, nu sa tot anticipam viitorul, mai mult sau mai putin luminos...mie nu-mi (mai) plac defel, dar defel aceste "puneri in garda"..ca la un moment dat va fi asa sau asa...si nu tocmai cum visezi...ca se termina visul cel frumos si incepe relitatea....fiecare sa-si traiasca propria realitate dupa putintele inimii...si ale firii!!! )

    ce sa mai...sunt <3 <3 <3 madly inlove de tot ce citesc pe aici..ba chiar imi ia piuitul :D (asta ca sa ma scot, eu nu mai am chef de scris pt ca scriu altele prea fain :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate ma insel, dar imi pare ca tocmai mi-ai pus o musca pe caciula si simt sa ti-o dau inapoi; "punerea in garda", cum ii spui tu, aia cu stocul limitat probabil, era un consens si din partea mea ca, DA, se merita trait prezentul asa cum e, cu toate dependentele noastre.. firesti pana la urma. ca-s efemere, da; cele mai scumpe chiar sunt.

      Ștergere
  8. f emotionant, multumesc (si) pentru acest post!

    RăspundețiȘtergere
  9. foarte emotionant...si eu am dependente de acest fel...superb sa le poti trai!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dragele mele, cuvintele voastre sunt mult prea bune cu mine, va multumesc si ma inclin.

    RăspundețiȘtergere
  11. Oare iti dau prea mult de lucru daca vin si iti ofer o leapsa? :)
    http://dpnori.blogspot.com/2012/02/movie-time.html

    RăspundețiȘtergere
  12. Ciocnesc pentru dependente! Eu sunt momentan dependenta de mirosul copiilor mei cand se trezesc dimineata. Hug, Raluca

    RăspundețiȘtergere