9.09.2009. O data fatidica (mai ales daca e sucita cu fundul in sus, aducatoare de trepidatii pentru superstitiosi). E data la care, la ecografia morfofetala, in inimioara copilasului nostru nenascut a stralucit o luminita. Medicul i-a spus focus hiperecogenic cardiac si ne-a anuntat cu voce egala ca e un soft marker pentru sindromul Down. Adica exista o sansa ca puiul nostru sa fie afectat de o anomalie cromozomiala.
Medical, focusul reprezinta un punct de calcifiere a vaselor inimii, care nu afecteaza in vreun fel functia cordului, insa face parte, alaturi de alte surate semne terifiante, din lista de bifat a copiilor cu Down.
La inceput ne-a fost devastator. Informatiile primite de la medicul care a efectuat morfologia fetala au fost vagi, ni s-a spus sa nu fim nelinistiti (yeah, wright!), ca este o descoperire din ce in ce mai frecventa (aveam sa citesc apoi ca unul din 30 de copii sunt "afectati" de cel putin un soft market, fara sa aiba maladia), ca rezultatele bune de la dry test erau suficiente sa-mi redea usurinta respiratiei, ca un singur focus e mult mai imbucurator decat doua sau trei. Chestii pe care desi o mama tanjeste sa le auda nu ii sunt suficiente.
Asa ca saptamani intregi dupa descoperire am dat telefoane tuturor celor care aveau cunostinte medicale, medici in familie, prin alianta sau cunosteau de la distanta pe cineva, am sunat-o pe doctorita care mi-a urmarit sarcina, am repetat ecografia, am rascolit internetul, am facut cu topic pe desprecopii. De pretutindeni am primit asigurari puternice ca totul este in ordine si ca voi avea un copil sanatos. Ecografiile confirmau, dry testul zicea la fel (desi e mai degraba o statistica), am citit zeci de cazuri in care copiii depistati cu unul sau chiar mai multi marcatori pentru sindrom s-au nascut sanatosi. De fapt nu am intalnit nicio poveste nefericita, niciun deznodamant trist.
Focusul nu a disparut pana la nastere din inimioara Nataliei, desi citisem ca este o posibilitate. Si, bineinteles, si la noi totul a fost bine.
Asta este istoria. Dar...
Unele lucruri le-as face diferit. Mi-amintesc ca in disperarea mea de a cauta pretutindeni informatie am descoperit un articol intr-o gazeta medicala al carui titlu suna cam asa: "ecografia, cel mai bun mod de a ingrozi o gravida". Desigur, ecografia e prima intalnire vizuala si auditiva cu viata din pantec, pentru fiecare dintre ele ma pregateam ca pentru bal, am plans cand i-am auzit bataile inimioarei pentru prima data si inca mi-aduc aminte de ele ca fiind cea mai frumoasa muzica din lume. Dar o veste bulversanta asa cum am primit noi, spusa direct, fara un pomelnic de informatii, este periculoasa pentru echilibrul si asa fragil al gravidei. As fi preferat sa nu stiu sau sa mi se spuna foarte precis tot ce presupune depistarea focusului cardiac, sa fiu bombardata cu informatie de catre medic si nu sa alerg nauca peste tot in cautarea ei.
M-am gandit foarte mult la viata noastra cu un copil afectat de un sindrom atat de crud. Si stiu ca pe Natalia, oricum ar fi fost ea as fi iubit-o la fel, cu putere si indarjire, cu sufletul desirat in inimioara ei intrebatoare. Cu aceeasi disperare calda de mama absorbita in pruncul ei viu, mirosind a paine si a pantec.
Am scris acest post pentru toti parintii care se intorc de la ecografie cu inima franta, si da, vreau sa repet, din tot ce am citit, din tot ce mi s-a povestit nu am gasit nici macar un singur caz cu final tragic. Adaug mai jos o lista de linkuri utile, printre care si postarea mea pe forumul desprecopii.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=142209
http://www.leedsteachinghospitals.com/sites/fetal_medicine_unit/documents/SoftMarkers.pdf
http://www.pam-pas.com/corpuscul-hiperecogen-focus-hiperecogen-nodul-hiperecogen/
http://unudoitreisi.blogspot.com/2011/02/focar-hiperecogen-intracardiac-eif.html
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1681991/
http://en.wikipedia.org/wiki/Echogenic_intracardiac_focus
Medical, focusul reprezinta un punct de calcifiere a vaselor inimii, care nu afecteaza in vreun fel functia cordului, insa face parte, alaturi de alte surate semne terifiante, din lista de bifat a copiilor cu Down.
La inceput ne-a fost devastator. Informatiile primite de la medicul care a efectuat morfologia fetala au fost vagi, ni s-a spus sa nu fim nelinistiti (yeah, wright!), ca este o descoperire din ce in ce mai frecventa (aveam sa citesc apoi ca unul din 30 de copii sunt "afectati" de cel putin un soft market, fara sa aiba maladia), ca rezultatele bune de la dry test erau suficiente sa-mi redea usurinta respiratiei, ca un singur focus e mult mai imbucurator decat doua sau trei. Chestii pe care desi o mama tanjeste sa le auda nu ii sunt suficiente.
Asa ca saptamani intregi dupa descoperire am dat telefoane tuturor celor care aveau cunostinte medicale, medici in familie, prin alianta sau cunosteau de la distanta pe cineva, am sunat-o pe doctorita care mi-a urmarit sarcina, am repetat ecografia, am rascolit internetul, am facut cu topic pe desprecopii. De pretutindeni am primit asigurari puternice ca totul este in ordine si ca voi avea un copil sanatos. Ecografiile confirmau, dry testul zicea la fel (desi e mai degraba o statistica), am citit zeci de cazuri in care copiii depistati cu unul sau chiar mai multi marcatori pentru sindrom s-au nascut sanatosi. De fapt nu am intalnit nicio poveste nefericita, niciun deznodamant trist.
Focusul nu a disparut pana la nastere din inimioara Nataliei, desi citisem ca este o posibilitate. Si, bineinteles, si la noi totul a fost bine.
Asta este istoria. Dar...
Unele lucruri le-as face diferit. Mi-amintesc ca in disperarea mea de a cauta pretutindeni informatie am descoperit un articol intr-o gazeta medicala al carui titlu suna cam asa: "ecografia, cel mai bun mod de a ingrozi o gravida". Desigur, ecografia e prima intalnire vizuala si auditiva cu viata din pantec, pentru fiecare dintre ele ma pregateam ca pentru bal, am plans cand i-am auzit bataile inimioarei pentru prima data si inca mi-aduc aminte de ele ca fiind cea mai frumoasa muzica din lume. Dar o veste bulversanta asa cum am primit noi, spusa direct, fara un pomelnic de informatii, este periculoasa pentru echilibrul si asa fragil al gravidei. As fi preferat sa nu stiu sau sa mi se spuna foarte precis tot ce presupune depistarea focusului cardiac, sa fiu bombardata cu informatie de catre medic si nu sa alerg nauca peste tot in cautarea ei.
M-am gandit foarte mult la viata noastra cu un copil afectat de un sindrom atat de crud. Si stiu ca pe Natalia, oricum ar fi fost ea as fi iubit-o la fel, cu putere si indarjire, cu sufletul desirat in inimioara ei intrebatoare. Cu aceeasi disperare calda de mama absorbita in pruncul ei viu, mirosind a paine si a pantec.
Am scris acest post pentru toti parintii care se intorc de la ecografie cu inima franta, si da, vreau sa repet, din tot ce am citit, din tot ce mi s-a povestit nu am gasit nici macar un singur caz cu final tragic. Adaug mai jos o lista de linkuri utile, printre care si postarea mea pe forumul desprecopii.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=142209
http://www.leedsteachinghospitals.com/sites/fetal_medicine_unit/documents/SoftMarkers.pdf
http://www.pam-pas.com/corpuscul-hiperecogen-focus-hiperecogen-nodul-hiperecogen/
http://unudoitreisi.blogspot.com/2011/02/focar-hiperecogen-intracardiac-eif.html
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1681991/
http://en.wikipedia.org/wiki/Echogenic_intracardiac_focus