Pentru un copil interdictiile sunt tot atat de nocive ca si zaharul sau faina alba. Modelata in spiritul lui nu, cah, caca, rau, noroi, mizerie, gunoi, o personalitate in formare nu se poate dezvolta pozitiv raportandu-se la un mediu plin mai degraba de pericole decat de satisfactii. Cand locul de explorare si invatare devine un continuu teren de lupta, dispare placerea jocului si bucuria cunoasterii.
Natalia in parc gaseste placere mare in tavalitul prin iarba. Aduna pietre, flori, crengute, alearga dupa catei. Nu mi-a pasat ca se murdareste, racelile nu se ating de ea asa ca tresalt de bucurie vazand-o libera si multumita.
Of course, toate astea imi atrag oprobiul public.
Iata si intamplarea mea de astazi, care m-a scos din calmul meu englezesc si asemanatoare cu ce am citit ieri aici. Eram pe iarba in parc, amadoua, dupa doua zile de ploaie si frig, bucurandu-ne de soare. Cand, o doamna bine trece pe langa noi, se opreste cu mainile in sold si urla in directia noasta:
“Nu e iarba uda?”
Stiam ce urmeaza, asa ca ii raspund:
“Ba da, doamna.”
O apuca pe data agitatia si imi racneste:
“Pai atunci salta copilul de pe iarba!” , insotindu-si tirada de gesticulari disperate.
Povestea asta se repeta constant in spatial public, fie ca N nu are caciulita si cojoc, pune manutele pe nu stiu ce sau se umple de noroi. Nu eram la prima apostrofare si experienta mi-a spus si de data asta ca singura cale de a-i reduce la tacere si a le taia avantul neavenitilor e sa le raspunzi inapoi. With a vengance.
M-a scos din ritm. Ma disturba intreruperile, rautatile si amestecul. Nu-mi cresc copilul dupa normele majoritatii, nu ii dau sa manance pufuleti, nu o amenint cu bataia, nu o tin cocotata in carut ca sa nu-si murdareasca pantofii. Si culmea, nu deranjez pe nimeni cu toate astea si pretind la randul meu sa nu fiu deranjata. O sa-mi fac un tricou pe care sa scrie asa. Dar probabil ii voi enerva si mai tare.
Imi place ideea cu tricoul :))
RăspundețiȘtergere:)) enervarile astea sunt soft, sunt convinsa ca pe masura ce N va creste mare se vor gasi din ce in ce mai multi sa-si dea cu parerea.
RăspundețiȘtergereof, asa sange rau imi fac si eu de fiecare data cand o duc la locul de joaca. de mine nu se leaga nimeni (cred ca am o figura acra si inabordabila :)) ) dar sufar pentru fiecare copil hulit, lovit, imbuibat cu porcarii, amenintat, mintit, umilit. inca nu mi-am dat seama daca "socializarea" merita sacrificiile astea emotionale. si o vad si pe Lia uneori atat de uimita de fiecare copil care urla, plange, se chinuie sa atraa atentia. ea oare ce intelege?
RăspundețiȘtergereSi eu, Alexandra, plec mai mereu din parc cu un gust amar, imi vine sa le zgaltai pe toate mamele/bunicile care brutalizeaza, ameninta si umilesc copiii fara nici cea mai mica judecata, efectele fricii asupra unei personalitati crude sunt dezastruoase. Natalia incremeneste cand aude scandal, cred ca asta e reactia ei de aparare.
RăspundețiȘtergerePrimii pe listele celor mai chinuiti pe lumea asta sunt copiii si animalele.