Prima data mi-am zis ca ma voi opri dupa 6 luni. Lumea din jurul meu zicea ca pe la 8-9 luni deja vorbim despre apa chioara. Apoi, nu stiu cum, am crescut pana la 1 an. Mi se parea deja mult, obositor. Imi imaginam noptile laptoase care ma abandonau zorilor cu ochii scosi, brazdate de lacrimi si nelinisti bebelusesti. De fapt, aveam un intreg scenariu pe care il derulam in minte, brodat in parte din filme americane de duzina si din experienta altora, plina de povesti in care copiii mici plang tot timpul, vor mereu cate ceva, sunt mai degraba nemultumiti decat veseli si isi aduc parintii la disperare. Asa ca stabilisem clar, un an si atat, ii si spuneam, mangaind usor burta care imi arcuise spatele spre limita de rupere, un an, da, da, si asa e prea mult.
Ha!
Ha, ha, ha! De trei ori Ha!
Alaptarea e un drog. Nu pot sa ma opresc, nu vreau sa ma opresc. Cand suntem la distanta una de cealalta, chiar si pentru cateva ore, intram in sevraj. Alaptarea m-a invatat lectia despre daruirea totala care mi-a schimbat coordonatele geografice ale sufletului. Am reinvatat sa iubesc pana in maduva cea mai cruda si dulce a inimii, de tot, fara sa cer nimic, fara sa vreau nimic decat copilul aproape. 6 luni, un an, un an si sapte luni astazi. De cand viata curge din mine inviindu-ma.
Cred ca ar trebui sa stie, sa citeasca undeva, fiecare mamica in devenire, ca laptele e lumina. E sansa. Si sa incerce sa-si dea sansa asta, oricat de greu e inceputul, oricat de frustrant. Sa-si doreasca sa afle cum ti se poate inunda carnea de miracol cand ai copilul la san, crescand din tine.
In saptamana alaptarii, sarbatorim si noi, cum altfel, decat prin munca! J
Frumos. Frumusete pura.
RăspundețiȘtergereSi pentru mine a fost la fel. Regret ca am oprit dependenta. Care era, cum mi s-a parut apoi, deja mai mult a mea. :) Alaptarea este neinlocuibil. Cine nu alapteaza pierde enorm. Si nu e vorba de nutritie. Ci de inefabil, de armonie, de pace, de incredibil, de miracol. Pacat ca, oricat am incerca, prea sarace-s cuvintele, experienta asta TREBUIE traita de orice mama. E seva de fericire si echilibru pentru tot viitorul, si pentru mama, si pentru copil.
Imbratisari.
Asa am inceput si eu, ca trebuie. Si cat de frumos a fost:)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos <3
RăspundețiȘtergereDragele mele, va multumesc pentru cuvintele voastre frumoase!
RăspundețiȘtergereDa, milioane de ha ha ha si pentru mine, cand povestea Ramona la lamaze despre alaptare mi se parea o sedinta platita degeaba, pierdere de timp, ma gandeam ce atata mare lucru cu alaptatul asta, daca merge din prima ok, daca nu creste el oricum,cu formula, noi am crescut cu lapte de vaca..........stupid me! Din momentul in care s-a nascut l-am cerut la san si am simtit ca asa trebuie sa fie, nu am mai stiut variante...asa si altfel NU! Iar ragadele si furia laptelui au fost marile provocari care mi-au dat puterea sa merg mai departe, peste 6, 12, 17 luni in cateva zile, oricand, oriunde. Abia astept alaptatul in tandem peste 7 luni....a si mai nou am o placere teribila sa alaptez sau sa povestesc despre alaptat celor care stiu ei ca laptele matern la varsta asta e apa chioara si tin sa imi reaminteasca asta cu fiecare ocazie, imi place sa ii sfidez si asta doar ca sa le vad fata uimita.
RăspundețiȘtergereAbia astept si eu sa va vad pe toti patru, fericiti, impliniti, impreuna. Va imbratisez, povestea alaptatului in tandem va fi probabil grovaza!
RăspundețiȘtergere<3<3<3 e intr-adevar un drog. Si eu am spus ca ii dau un an si gata. primele 3 luni au fost foarte dificile din cauza ranilor. plangeam si alaptam si ma intrebam cum pot spune mamicile de dovlecei ca e o placere alaptatul? apoi, la 3 luni, durerile au disparut si am inteles in sfarsit ce inseamna bliss. Aidan are acusi 1 an si 11 luni si desi i-am rarit un pic laptele din cauze obiective, as vrea sa continuu....pana cand nu mai vrea el. nu stiu cum va vedea tati toata treaba asta, dar pentru moment, imi tin planurile doar pentru mine.
RăspundețiȘtergereFoarte bine! Cu ranile si noi am avut de tras, vreo doua luni, lacrimam si strangeam din dinti la fiecare supt, apoi ne-am intrat in roluri si de atunci ne scufundam in iubirea alba tot timpul.
RăspundețiȘtergereMultumesc, Maria.