als das Kind Kind war

Nu, nu mi s-a indeplinit inca ultima dorinta din sirul celor cinci, reeditez doar amintiri. Ma gandesc sa le postez pe toate, una cate una, aici, sa nu se piarda, deja am ratacit zeci dintre ele. Copiii mei cei dintai. 


într-o altă parte a timpului din copilăria mea creşte un sânge strâmb
aici
mâinile mele jupuite miros a sulf
a dragoste
zile încremenite
picură în carnea grea a inimii mele
ape scămoase şi lungi
desprinse din mirosul nostru de om
îmi mută pleoapele în salturi
ca la şotron

coseam nasturi pe bucăţi de stofă
aşa de bine
jos în camera din spate
aţa îmi prindea de mine pielea
năucă şi caldă

ca o respiraţie eram
uşoară

îmi spuneam:
într-o zi mă voi desena cu cretă
în straturi
într-o zi
lumina va trece prin mine cu gura plină de pământ
bunica mi-a lăsat moştenire o femeie sfâşiată
sub ea creşte o umbră
cu genunchii la gură
din pielea ei
vor picura oasele mele înşurubate unele într-altele




din interiorul meu un miros gros
tulbure ca o
gaură în aer

înseamnă sângele meu rătăcit
carnea mea nesfârşită
la capătul lumii copilul îşi juleşte genunchii
în sudoarea uscată
din cămaşa tatălui
în răni îi creşte un câine
cu inima tăcută

din palmele lui
ţâşneşte lumina
împroaşcă pereţii ca o spermă de sticlă
sfâşietoare

sângele lui dureros carnea lui indiferentă
nu înseamnă nimic