gingerbread house

Imi plac casele.Cele cu radacini adanci si curte umbrita, prin care soarele isi picura lumina calda si umeda, ca o promisiune. Imi place mirosul de casa veche, asezata, trecuta prin intamplari si ganduri grele care lasa caramizile cu riduri, mai intelepte. Stiu cum in tencuiala pleznita se ascund pasi apasati sau dimineti voioase, uneori gaturi sucite de cuvinte. Unele case trec printre noi adanci, cu pleoapele plecate, apasatoare si stinghere in maretia lor, strangand in brate amprente de inimi care le-au locuit candva. Altele sunt maladive, reci, atarnand in balamale deschiolate ca o infrangere. Imi place sa le ascult, pe fiecare in parte, sa ma infior sau sa ma bucur, sa le simt prin pereti, vii, tarandu-si povestile dantelate prin poduri prafoase, ascunzandu-si lacrimile sub dusumele, intr-o fantana tacuta si rece ca o oglinda.

De sapte ani tot fac case. Altora. Case inalte si suple, care abia invata sa vorbeasca. Care miros a lemn in care bate inima si a alb. Da, casele noi miros a alb, a spuma de lapte, a soare si-atat. In casele noi urechile tiuie de-atata liniste si vorbele se lovesc de pereti trezindu-i din somn. Casele noi asteapta, scuturandu-si trena transparenta, sa le inceapa povestea.

Fac case, incaperi, sertare pentru vise, visele altora. Fac case care aduna sangele laolalta. Case cu ochi mari si inca sinceri, cu par rosu si fata spalata proaspat.

Am copilul meu, barbatul meu. Casa mea, locul meu nu am. Stiu ca exista, dar inca nu am gasit-o. Stiu cum arata si stiu ca ma va recunoaste. Are iarba in palme si ziduri moi, sa pitim rasul Nataliei in faldurile lor. Are un acvariu mare cu pesti lenesi si pisici mierloitoare. Si un caine mare si bland, care se lasa imbratisat. Miroase a liniste si a cartofi copti, a brad de Craciun. Din obraji ei cresc trandafiri galbeni si noaptea ferestrele ii sunt pline de umbre.

Am stat de cand ma stiu in case straine pe care le-am crezut ale mele. In case pe care le-am vindecat de singuratate, am dormit in paturile lor in care altii au indraznit sa moara, le-am colorat peretii si m-am imbaiat in apa din gura lor stirba si acra. Am iubit mereu in case de inchiriat, am adus pe lume copilul in cuib de imprumut. Mi-am schimbat pielea in peretii altora si peste pasii mei au mers mereu alti pasi, stergandu-mi urma.

In case straine m-am luat mereu de la inceput.

Mi-amitesc ca am desenat case de cand ma stiu. Cu ferestre albastre, acoperisul tuguiat si intotdeauna cu cate un cos de fum rosu din care ieseau rotocoale albe. Mi-am desenat mereu casa in gand, calda. Din turta dulce.