De ceva vreme, din comoditate si lene, ne uitam doar la seriale. Breaking Bad si True Blood luni, Two and a half men zilnic (suntem la final de sezon 6). Charlie Sheen si familia lui bizara sunt proaspeti, nu s-au degradat in timp, au replici spumoase si destepte, personajele s-au construit solid, nefluctuant. So, a keeper.
Dar, ce sa vezi, sambata seara ne-am decis sa spargem rutina cu ultimul Spielberg, in calitate de producator, adica Super 8. Mint daca nu recunosc promitator inceputul. Un grup de prieteni plasati la final de ani '70, amintind izbitor de personajele lui Stephen King, care portretizeaza amicitiile preadolescentine ca nimeni altul, realizeaza un proiect scolar in forma unui lungmetraj cu zombies. Insa linistea oraselului de provincie e zguduita de un accident feroviar, care elibereaza pe ulitele urbei un extraterestru suficient de infuriat pe omenire incat nimeni sa nu mai fie in siguranta.
Actiunea demareaza cu scartait de roti, insa se ineaca intr-un fum gros de clisee, asa incat filmul devine o salata flescaita, o adunatura de fosile de succes ale lui Spielberg, care au facut candva istorie. Nu lipseste nimic, extraterestrul tinut captiv de catre armata americana cea rea, posesor de inima mare plina de dor de acasa, armata americana cea foarte rea care il impiedica pe E.T. phone, home-ul de scoala noua sa-si reconstruiasca nava, copiii maturi/intelepti/sensibili/inocenti/degraba scufundatori in mrejele amorului/in conflict cu generatia parintilor/salvatori (cum altfel!?) ai planetei, betivul si scandalagiul satului care intra intr-un final in contact cu partea sa feminina, buna, blanda si candida, again, cercetatorul american care a facut candva pact cu diavolul dar care, cu un ultim strop de constiinta si de viata tine mortis sa-si faca datoria de bun american. Apare si gadgetul emblema al anilor 70-80, walkmanul (bine ca Rubik cube-ul s-a inventat ceva mai tarziu, altfel reuseau producatorii sa-l inghesuie in vreo scena). Plus cateva acorduri disco de antologie.
Finalul e obositor de slab, un mixaj de sentimentalisme uzate, chinuite, intoarse pe toate partile, neinspirate, vestejite. Dejamagitor....Back to Charlie Sheen!
Dar, ce sa vezi, sambata seara ne-am decis sa spargem rutina cu ultimul Spielberg, in calitate de producator, adica Super 8. Mint daca nu recunosc promitator inceputul. Un grup de prieteni plasati la final de ani '70, amintind izbitor de personajele lui Stephen King, care portretizeaza amicitiile preadolescentine ca nimeni altul, realizeaza un proiect scolar in forma unui lungmetraj cu zombies. Insa linistea oraselului de provincie e zguduita de un accident feroviar, care elibereaza pe ulitele urbei un extraterestru suficient de infuriat pe omenire incat nimeni sa nu mai fie in siguranta.
Actiunea demareaza cu scartait de roti, insa se ineaca intr-un fum gros de clisee, asa incat filmul devine o salata flescaita, o adunatura de fosile de succes ale lui Spielberg, care au facut candva istorie. Nu lipseste nimic, extraterestrul tinut captiv de catre armata americana cea rea, posesor de inima mare plina de dor de acasa, armata americana cea foarte rea care il impiedica pe E.T. phone, home-ul de scoala noua sa-si reconstruiasca nava, copiii maturi/intelepti/sensibili/inocenti/degraba scufundatori in mrejele amorului/in conflict cu generatia parintilor/salvatori (cum altfel!?) ai planetei, betivul si scandalagiul satului care intra intr-un final in contact cu partea sa feminina, buna, blanda si candida, again, cercetatorul american care a facut candva pact cu diavolul dar care, cu un ultim strop de constiinta si de viata tine mortis sa-si faca datoria de bun american. Apare si gadgetul emblema al anilor 70-80, walkmanul (bine ca Rubik cube-ul s-a inventat ceva mai tarziu, altfel reuseau producatorii sa-l inghesuie in vreo scena). Plus cateva acorduri disco de antologie.
Finalul e obositor de slab, un mixaj de sentimentalisme uzate, chinuite, intoarse pe toate partile, neinspirate, vestejite. Dejamagitor....Back to Charlie Sheen!
stii ca-l schimba pe Charlie in urmatorul sezon, nu? il vor inlocui cu Ashton Kutcher...
RăspundețiȘtergerestiu, ma tem ca va fi inceputul sfarsitului, nu cred ca mai are vreun haz fara Charile.
RăspundețiȘtergereEu nu ma dau in vant dupa sotul lui Demi Moore, dar ii dau o sansa. After all, omul a jucat in serialul "That 70s Show" care n-a fost rau...Sa vdem.
RăspundețiȘtergereAbia asteot serialele in toamna, mi-e dor ca de niste prieteni demult plecati in vacanta!
Ultimul film ce l-am vazut a fost ultima parte din seria "Piratii din Caraibe". Ok, usurel... ce ma asteptam.
Si eu, vin Dexter, Buscemi cu Boardwalk Empire, nevestele disperate, zombies din The walking dead. Yummy, yummy toamna asta. Mi-e dor de Mad Men, dar se pare ca pana la inceputul anului viitor nu apare sezonul 5.
RăspundețiȘtergereNu stiu ca sa zic de Ashton, poate ca nu va fi slab, insa Two and a half fara Charlie deviaza de la cursul initial. Sunt curioasa ce va fi.