pescarusul de fum

spaima opreşte răsuflarea la mijloc


mă iubeşte într-o insomnie tocită îşi face
perne din părul meu
în oraşul lui ferestrele se transformă cinci minute în oglinzi atunci
fluturi caramel se prind în coama metalică a unui cal câştigat la zaruri

eu şi el dormim intermitent în D minor
avem în picioare romburi de umbre sparte
şi toate supravieţuirile inexplicabile

într-una dintre aceste toamne
cea în care orele tac
unii umblă pe cer cu păsări vorbitoare în tălpi

el şi cu mine
oricum
coduri de acces pe o scară în care gândul se satură cu vidul drept
bătut în cuie de fruntea mea

aerul cocoşat mi-l sprijin într-o rână

inconştientă
tinereţea pescuieşte frunze dintr-o pădure circulară
când el îmi umblă pe cer cu fâşiile chipului meu în loc de tălpi

aprilie 2005