Romanii sunt un popor iubitor de moderatie. Si de echilibru. Un popor suplu care nu intra in veci in spital indopat cu sarmale, care nu-si isi revarsa burtile prin SUV-uri, cate unul pentru fiecare membru al familiei, da, un popor cumpatat care lasa aerisite supermarketurile in ajun de sarbatori. Pentru fiecare dintre noi, sintagma "masura in toate" sta scrisa in sange.
In inima unui astfel de popor, sa alaptezi un copil trecut de doi ani e grav. E aproape o obraznicie. Un afront. Sa alaptezi in public un copil care dupa cateva gaturi de lapte o zbugheste la joaca e un gest de o imoralitate cumplita, ca deh, noua nu ne place excesul. Pe noi ne deranjeaza tot ce e diferit, nu avem nevoie de alternative, de contraste. Ce, cum ne-am crescut noi copiii nu a fost bine!? Uriasul-copil-adult de peste doi ani care cauta adapost sentimentalo-alimentar la umbra a doi sani de mama, cu lapte, desigur, apa-chioara, e privit cu mila si vaga ingaduinta, iar mama, ooooh, mama e o sectanta (deformatie de hobby, de fiecare data cand dau peste aceasta notiune aterizez direct in Big Love) care inainte de a fi mama nu mai e nici macar femeie. Da, e nasol sa fii doar mama, sau, in principal mama, sau mai ales mama. Iti semnezi cu propriile manusite declaratia de underachiever.
Daca pana la doi ani, mai treaca-mearga, mai o recomandare de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, mai o discutie despre anticorpi, dupa varsta cu pricina tot ce primesti sunt un cor de exclamatii, amuzament, chicoteli si aspre judecati. Iar daca declari, desigur, cu un naiv si sincer avant, ca da, si acum copilul adoarme exclusiv la san, cu mancarea solida-de-oameni-mari-si-seriosi e in tatonari si vrea in brate mai mult decat pe jos eticheta de razgaiat dependent e gata. Vai de capul nostru!
In inima unui astfel de popor, sa alaptezi un copil trecut de doi ani e grav. E aproape o obraznicie. Un afront. Sa alaptezi in public un copil care dupa cateva gaturi de lapte o zbugheste la joaca e un gest de o imoralitate cumplita, ca deh, noua nu ne place excesul. Pe noi ne deranjeaza tot ce e diferit, nu avem nevoie de alternative, de contraste. Ce, cum ne-am crescut noi copiii nu a fost bine!? Uriasul-copil-adult de peste doi ani care cauta adapost sentimentalo-alimentar la umbra a doi sani de mama, cu lapte, desigur, apa-chioara, e privit cu mila si vaga ingaduinta, iar mama, ooooh, mama e o sectanta (deformatie de hobby, de fiecare data cand dau peste aceasta notiune aterizez direct in Big Love) care inainte de a fi mama nu mai e nici macar femeie. Da, e nasol sa fii doar mama, sau, in principal mama, sau mai ales mama. Iti semnezi cu propriile manusite declaratia de underachiever.
Daca pana la doi ani, mai treaca-mearga, mai o recomandare de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, mai o discutie despre anticorpi, dupa varsta cu pricina tot ce primesti sunt un cor de exclamatii, amuzament, chicoteli si aspre judecati. Iar daca declari, desigur, cu un naiv si sincer avant, ca da, si acum copilul adoarme exclusiv la san, cu mancarea solida-de-oameni-mari-si-seriosi e in tatonari si vrea in brate mai mult decat pe jos eticheta de razgaiat dependent e gata. Vai de capul nostru!
Realizezi ca la baieti situatia e si mai grava :D. Ah, nu, nu cred ca tie iti poate trece prin gand ce aude o mama alaptatoare, "cosleepuitoare", purtatoare de baiat mare, de peste 2 ani :D.
RăspundețiȘtergereImi imaginez si banuiesc inspre ce aluneca unele comentarii. Just give them the evil eye! :D
RăspundețiȘtergereeu ma uit la David, cat de legat e de tatal lui, si cum ii adoarme in brate, in fiecare seara, si cum se cuibareste la el in brate de fiecare data cand ii este rau, sau il doare ceva, sau are febra, sau pur si simplu asa are el chef, si ma gandesc ca e realmente aceeasi situatie, ca el de fapt in mintea lui nu s-a intarcat inca, si doar a inlocuit sanul mamei cu bratele tatalui. Si da, nu mai pot de dragul lui cand il vad cat de atasat e de tatal lui, insa in acelasi timp ma enerveaza pentru ca o persoana din exterior vede toata scena asta ca fiind normala, pe cand reversul (ceea ce ati povestit voi) complet anormal.
RăspundețiȘtergereBineinteles, sunt voci, inclusiv in interiorul familiei mele, in care a fost ridicata la fileu problema "dependentei de bratele tatalui" insa, dupa cum am mai zis de mai multe ori in ultimele zile, mai multor persoane, doamnelor, este mult zgomot de fond. Ignorati-l. Veti vedea, va veti simti mult mai bine.
Pup.
La multi ani Natalia! In rest, ....
RăspundețiȘtergereNimeni nu intra in spital din cauza sarmalelor, ci din cauza ghinionului personal :))
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei....POfta buna!!!! si...Iubiti-va mult!
Va pupam!
Bogdana, tandretea poate capata atatea forme cate inimi deschise spre ea intalneste, frumoasa este povestea voastra, duioasa. Sigur, ingore e calea cea mai buna spre linistea interioara. Multumesc frumos.
RăspundețiȘtergereDegetica, multumesc mult, am vazut ca tickerul Nataliei era intepenit la 2 ani, azi are deja 2 si 4 zile, domnisoara mare! :)
Andreea, da, asa e, de la 20 de sarmale in sus inseamna ca au avut o zi mai proasta sau porcul a fost cam gras :))
Hai ca ma bag si eu sa comentez desi pana acum m-am abtinut. nustiu dece :) ca doar sunt sigura ca nu ma dadeai tu afara. eu am dat de tine prin Raluca care are adunate la ea mamici de-astea faine care eu de-abia acu le descopar.
RăspundețiȘtergereM-am razgandit. si mai bine nu-ti zic ce-o sa auzi dupa 3 ani. (sau daca ar fi baiat) Ai sa savurezi tu cand va veni vremea. Pana atunci fiecare repros/remarca/rautaciosenie foloseste-o ca combustibil ptr a merge mai departe. pe calea lactee :)
Dar n-am inteles care e legatura cu filmul mentionat de tine.
In Big Love sunt descrise relatiile din interiorul unei comunitati de mormoni poligamisti, iar pentru mine orice referire la notiunea de "secta" ma duce cu gandul la ei. Nu e ceva ofensator, ci doar un twist pe care mi-l joaca mie mintea :)
RăspundețiȘtergereSunt convinsa ca pe masura ce creste devine tot mai interesant :D, multumesc sakura.
noi suntem campioni la bagat nasul in curtea vecinului! Daca nu comentam nitel despre capra altuia nu e bine! :(
RăspundețiȘtergereSincer, cred ca s-a dus la extrem cu generalizarile, care lovesc in toata lumea ... si e pacat...
Voua chiar va pasa de ce spun altii despre ce faceti voi? :) In fond, nu uitati ca in spatele etichetarilor generalizate care circula in blogosfera sta putina rautate personala :) .. eu asa cred... unei remarci cu iz de rautate i s-a raspuns cu un pic mai multa rautate si s-a starnit iadul in online. :)))) :P
scriu in speranta ca acceptati si parerea unei incapabile sa alapteze; de doua ori. :))))))))))
c'mon!! ;)
Va pup!
Gena, eu pe tine te admir foarte tare, sa stii, imi pare rau ca ai scris, chiar si in gluma "parerea unei incapabile sa alapteze", nu am catalogat niciodata oamenii dupa astfel de criterii. Mai ales ca stiu prin cate ai trecut si cat de mare a fost zbuciumul tau.
RăspundețiȘtergereCat despre gura lumii evident ca trebuie ignorata, numai ca pentru fiecare vorba a altora aruncata asa, aiurea, ramane in suflet un strop de amaraciune.
Aa. m-am prins. Intre timp mi-am dat seama ce film e. mi-am adus minte ca asta vara am vazut o particica dintr-un episod pe unul din canalele romanesti. n-am rezistat pana la sfarsit, dar se numea parca altfel. Oricum nu i se potriveste titlul deloc. nu mai zic nimic ca deviez.
RăspundețiȘtergerePoporul iubitor de moderatie/echilibru de care vorbesti tu, cel mai bine se regaseste in cuvintele unui prieten de-al meu care zicea "ne grabim sa ii judecam pe altii dupa fapte si pe noi insine dupa intentii"
Asa ca inceputul articolului tau e de 5 stele *****
e drept, dar de la stropi de amaraciune se nasc generalizari, etichetari... zau ca nu inteleg rostul lor. Suntem oameni cu totii si ar trebui sa fim capabili de mai multa intelegere...
RăspundețiȘtergere:)
Sakura, multumesc :)
RăspundețiȘtergereGena, asa zic si eu, oricand e loc de mai multa bunatate si toleranta.
Alaptati cat doriti si puteti, dragelor.
RăspundețiȘtergereCea mai tare faza am citit-o intr-un articol din revista "American Baby" : o mama in parc cu 3 copii se uita si judeca o alta mama care tocmai ii daduse sa suga unei fete de vreo 5-6 ani, adica "bine-bine, asta fac si eu cu cei 3 copiii ai mei, dar chiar pana e copilul asa mare?!" Dupa ce a terminat gandul a lovit-o revelatia "eu vorbesc? ii alaptez inca pe cei de 3 si 5 ani, iar cea de 7 tocmai a luat o gura inainte sa plecam de acasa!"
Asta-i natura omului, sa judece, poate inainte sa gandesca...
Ei, eu nu mai zic nimic caci de-abia ma adun de pe jos. Am o prietena ce-si alapteaza baietelul de 29 de luni (aaa, pardon, 2 ani si 5 luni, caci se pare ca atunci cand vine vorba de alaptat nu-i acelasi lucru) si imi povesteste extrem de trista ce-i aud urechile atat ei, dar mai ales baietelului. Suntem crescuti sa fim bagacios-agresivi si se pare ca nu vom scapa de asta prea usor, caci capra vecinului, chiar si pe criza, este tot capra.
RăspundețiȘtergereDiana, asa e, sta in natura umana sa judece usor cea ce nu vrea sau nu poate sa inteleaga.
RăspundețiȘtergereMariamirabela, in cazul baietilor, asa cum spunea si Raluca mai sus, lucrurile evolueaza din nefericire de la bad to worst. Noi, cu fetite, probabil ca avem un tratament mai delicat :))
Multumesc.
La mulți ani, Nataliei! Să crească așa frumoasă, liberă, fericită, iubită mulți mulți ani de acum încolo!
RăspundețiȘtergere(știu că am întârziat dar mă gândesc că mai bine mai târziu decât niciodată, nu?)
La multi ani, Natalia!
RăspundețiȘtergereCat despre aia din categoria "pe tine cin' te-a-ntrebat ce?", eh, lasati. Mai trebe niste generatii pana cand ne-om prinde care e treaba cu moderatia...
Anca si Mamituni, multumesc frumos pentru urari!
RăspundețiȘtergereNu stiu draga mea cum sunt romanii, ca de multe ori nu reusesc sa ma vad decat ce-mi place mie :). Dar stiu sigur ca io mi-s diferita si mai ales ca stau foarte bine in pilea mea. Pe deasupra, imi plac la nebunie si oamenii care sunt si indraznesc sa fie altfel la randul lor, asa ca de te-oi vedea vreodata cu o ditamai Natalia la san, o sa-mi placi.. pana la lacrimi! Ş-o sa te pup apasat de obraji (uscat, promit!), ca si cum te-as cunoaste de-o viata (sau din alta viata)!
RăspundețiȘtergereps. Acum ma uitai la tickerul pruncutei tale si socotesc ca intre ea si blondul meu stau fix 1 an si o zi! Pai zic sa ne traiasca!!! :)
RăspundețiȘtergereGrati, sigur ma vei vedea cu N la san ani buni de-aici incolo, nu presimt ca se va schimba ceva curand in asta, pregatesc obrajii :)). Sa-ti traiasca puiul mic si blond, diferenta de o zi e cu plus (boboteaza) sau cu minus?
RăspundețiȘtergerepesemne am calculat cu eroare de o zi. blondul meu a iesit la lumina pe 7 ian.
RăspundețiȘtergere