miercuri, 28 septembrie 2011

everything you always wanted to know about breastfeeding but were afraid to ask

Pentru postarea lunii septembrie Rox arunca o manusa generoasa, un fel de back to the future al alaptarii. Iata si gandurile mele, redactate inginereste, dupa un noian de zile nebune in care am refacut de trei ori structura metalica a unei copertine careia mereu i se schimba arhitectura (aaaaa!), am reinceput orele de sofat (hiphipura!) cu inima in gat (cum altfel?), plus ceva (inca) de nedivulgat (de teama neindeplinirii).

Ce as fi vrut sa stiu before:

-ca inceputul poate fi greu, mult mai greu decat citim in carti sau in reviste virtuale scrise de jurnaliste subtiri, pentru care mamicia e o poveste prea indepartata
-si ragadele nu sunt doar un vis urat, usor de alungat cu primele raze de soare
-ca o pozitie corecta, relaxata este esentiala pentru reusita si liniste. si ca se dobandeste dificil de una singura, dar cel mai bun aliat in razboiul impotriva ranilor nu e nimeni altul decat bebelusul.
-si ca exista pe lumea asta oameni faini, care lumineaza si care merita "cititi" din scoarta in scoarta
-ca, in cazul nostru cel putin, alaptarea de durata equals alaptare de noapte equals cosleeping equals pat de bebe de o tona absolut inutil
-ca reusita inseamna indarjire, nopti nedormite, renuntare, poate oboseala, de cele mai multe ori durere. Dar ca e un drum frumos, initiatic, din povesti.

Ce as transmite din experienta mea:

-o poza cu Natalia, la un an si aproape 9 luni, voinica si viteaza, 90% lapte de mama, 10% miscellaneous. un copil in care s-au mutat toate primaverile.
-ca nevoia de informatie de calitate, din surse credibile si updatate secolului 21 trebuie sa fie prioritara pentru o alaptare indelungata si de succes
-la fel si linistea, relaxarea, naturaletea
-ca uneori naivitatea cea mai pura poate fi salvatoare (gandeam inainte de a naste ca daca bunicile si strabunicile au reusit sa alapteze fara niciun fel de suport, informational sau moral, eu de ce nu as putea)
-ca fericirea e cel mai miraculos galactogen. Probabil si diverse ceaiuri, migdale, marar, dar laptele care picura dintr-un colt de fericire e dulce, gras si mult. O proaspata mamica devine fericita daca e iubita, apreciata, sustinuta. Daca iubeste. Cu patima si infiorare, sufletelul dainuitor in forma de om.
-ca alaptarea e o intamplare care poate trage o viata comuna dintr-o umbra prafuita in lumina vie, ca tese punti peste limite si prabusiri.
-ca ţâţa e univers, institutie, arma, argument si contraargument

Ca alaptarea te face uneori sa-l parafrazezi pe Woody Allen :)

6 comentarii:

  1. 1. bafta din suflet cu nedivulgatul :P.
    2. ce-as fi vrut sa stiu dinainte: - ca exista pusee de crestere inc are copilul vrea tzitzi si din 5 in 5 minute (noroc cu incapatanarea mea fireasca de nu m-am lasat influentata de terte opinii "binevoitoare")
    - cat despre cosleeping, experienta mea mi-a aratat ca se poate si fara, cu bebe la fel de fericit (cu mentiunea ca impartim aceeasi camera dar nu si patul, decat incaz de urgente - colici, dinti, nesomn bebe)
    3. experienta mea: nimic nu "face laptele bun si mult" ca increderea in tine si in bebe, senzatia e la fel de divina precum cuvantul mama rostit de bebe prima data, e dragoste in forma lichida

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina, asa este, subiectul puseului de crestere ar merita un spatiu amplu in orice ghid despre mamicie si alaptare. Eu am avut norocul sa gasesc informatia asta la timp si sa gestionez cum trebuie zilele de foc.
    La noi cred ca ar fi fost imposibil fara cosleeping, mai ales in perioada caninilor cand Natalia suge cea mai mare parte a noptii.
    Dragoste lichida, asa-i:) Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Excelent ai scris, cu un singur lucru nu sunt de acord si anume cu alaptarea prelungita equals de noapte equals co-sleeping. Uite, eu alaptez Degetzica de 25 de luni already si nu am facut co-sleeping. Este adevarat ca la 24 de luni am dormit in pat impreuna, iar acum, de cand ne-am intors din vacanta, ea vine la noi in pat in fiecare noapte, ori la 2, ori la 3, ori tocmai la 8-9. Dar nu, alaptarea prelungita nu inseamna alaptare de noapte, Degetzica nu mai mananca noaptea de muuult, inca dinainte de un an. Iar eu nu am facut nimic special pentru asta, adica daca s-a trezit si a vrut sa suga i-am dat, chiar daca, sa zicem, avusese inainte 2 luni de netrezire si deci, de nealaptare noaptea.

    RăspundețiȘtergere
  4. De acord, Maria, in cazul nostru particular asa a functionat alaptarea de noapte, mana in mana cu dormitul impreuna, dar e adevarat, nu se poate face din asta o regula. Natalia a supt mereu cu pofta mare noaptea si ar fi fost cumplit sa fim separate.
    Multumesc pentru cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  5. MoniQ: eu iti multumesc pentru raspunsul frumos, scrii superb, esti o incantare pentru minte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu te citesc cu mare placere de fiecare data. Multumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere