Despre dragoste se impietresc inimi purpurii, se amesteca siropuri aromate dar nimeni nu indrazneste sa spuna ca daca e atunci cand mainile mele incep cu mainile tale, nimic nu se mai clatina. Cum probabil ai ghicit ca ochii mei se termina acolo unde privirea ta e insurubata in noapte. Si imbratisarile sunt imponderabile ca si pielea ta care se reintoarce in pielea mea ca intr-o pliabila regasire.
Despre dragoste de obicei se uita cuvintele unind fantani neincepute, un fel de lacrimi fara umbra, de culoarea soarelui. Si diminetile in care aerul se indoaie si imi ia forma curgatoare de femeie cu aripile desirate.
Despre dragoste uneori iarna, in iernile cu zapada pictata pe care se sprijina tot pamantul, se povesteste aprins, numarand ramuri pe care voci grave agata teiubescuri in forma de glob, dar niciun glas nu-si aminteste cum tu si cu mine avem acelasi chip in oglinda incremenita a ghetii, si din chipul nostru cresc raspantii si cerul deasupra miroase a verde si-a lumina.
Se vorbeste prea incet sau prea tare, si nimeni nu stie, nimeni nu simte ca daca ar fi geometrica, dragostea ar evapora unghiuri si s-ar ascunde doar in cercuri, ca in niste bratari fara capete din care nimeni nu-si mai aminteste sa iasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu