un fel de introducere despre toleranta

Romania nu e o tara toleranta. E tara lui first shoot then ask, oricine stie asta. De simtit o simti abia cand treci granita prin alte parti mai senine pe unde toata lumea zambeste si tu esti singurul incruntat. Si pare de-a dreptul dubios ca nu ai cu cine sa te iei la hartza. Dam vina pe temperament latin, pe sangele care da in clocot, pe carbohidrati in exces, pe saracie si neajunsuri, niciodata pe educatie. Pentru ca toleranta este pana la urma o problema de educatie si conduita, iar carenta ei dezvaluie personalitati slefuite cu barda, medievale si fara prea mari pretentii. Oare?
Ma gandesc tot mai des ce inseamna pentru mine toleranta si cred ca definitia ei e foarte aproape de lipsa incrancenarii, de puterea de a asculta/accepta/intelege variante ale aceleiasi povesti, de a admite ca la un rezultat comun se poate ajunge pe mai multe cai.
Mda, am incercat sa fiu extrem de politically correct in randurile de mai sus. De fapt, adevarul e pe undeva la mijoc si e ascuns in nuante. O voi lua frumos, cu liniute, "inginereste":
1. Parenthoodul, alaptarea si toleranta.
- credeam pana mai ieri ca pentru a avea succes si a se impune, campaniile pro-alaptare trebuie sa fie virulente, galagioase, poate chiar agresive. Ca doar asa reusesc sa se faca auzite.
- foarte wrong, va spun, pentru ca oamenilor nu le place nimic impus, mai ales atunci cand e vorba de cresterea copiilor. Pana si povestea noastra atat de fericita si de frumoasa, cu alaptat des, oricand, oriunde, cu somn usor in formatie completa, cu brate si carpe atarnate de noi poate fi considerata agresiva pentru parintii care nu vad "parintia" din unghiul prin care o privim noi. Si toata atitudinea noastra oarecum boema sa fie interpretata drept ostentativa. Deci, intoleranta.
- tzatza mea dezgolita prin parcuri poate fi considerata o declaratie de intoleranta fata de biberon, slingul e desigur o sfidare la adresa caruciorului.
- si da, daca afirmi ca alaptezi copilul chiar si dupa 2 ani, daca il porti, daca il hranesti cu mancare fara aditivi, daca dormi cu el in pat si ai tupeul sa povestesti toate astea cu detasare esti considerat intolerant. sectant. ce mai, un element daunator.
- povestile fericite sunt in general greu de mestecat.
- daca vin si zic ca ele de fapt sunt oglinda complexelor celorlalti voi fi desigur aroganta
- parca am mai zis undeva ca eu in lumea asta nu am ce cauta, nu? dar despre izolare in alt capitol
- media a reusit sa netezeasca foarte discret modul in care percepem lumea, asa ca daca pentru trupuri de tot felul (semi)goale pe toate ecranele si prin toate ziarele gradul de toleranta e ridicat, pentru un copil mare care suge dintr-o tzatza nu mai e asa de sus, ba chiar tinde catre zero
- de unde rezulta ca intoleranta e si ea o consecinta a taberei in care te afli, a partii de gard din care iti strigi fiintarea
2. Abuzul si toleranta.
- in Romania abuzul asupra copiilor e tolerat si incurajat, ca doar asa "se struneste" un copil
- in Romania abuzul asupra animalelor e tolerat si incurajat
- in Romania abuzul asupra celor mai slabi si mai mici e tolerat si incurajat
- ne-am obisnuit atat de tare cu abuzul incat il toleram fara sa clipim.
- parcurile sunt cel mai viu exemplu. Zilele trecute am auzit o mamica anuntandu-si copilasul de vreo 3-4 anisori ca daca va mai pune o singura intrebare il va inchide in masina, singur, in plina canicula. Copilul s-a resemnat si a tacut. Eu am tacut si am mers mai departe. In problemele domestice nu se intervine, nu? Asa ca, insasi tacerea mea a fost toleranta unui abuz.
- dar despre abuzuri as putea sa povestesc foarte mult. poate intr-o zi. intr-una mai senina.