Mi-e viaţa plină de întâmplări frumoase. De oameni dragi care deşi nu mă ştiu la chip mă recunosc după inimă. Am avut bucuria să mi se încredinţeze mirosuri, texturi fine şi cremoase pentru a le trece prin piele şi pe dincolo de ea şi a le transforma în cuvinte. Munca unui om foarte drag mie, o fată minunată, o mamă desavârşită a cărei forţă mă face să o admir tot mai mult, Alexandra, mama Liei cu steluţe mii în ochişorii mari şi duioşi, dar totodată şi creatoarea unei linii cosmetice hand-made delicioase, care, asemenea unui magician iscusit, împleteşte din unturi şi esenţe voal fin de înmuiat deopotrivă şi piele şi suflet. Voi povesti despre Narcotica şi O primăvară caldă, parfumurile cele tinere.
Narcotica e copilăria mea de-adevăratelea, neîntreruptă, cu părul lung, înfaşurat în jurul gleznelor ca o iarbă neagră. E un parfum cu muchii de dantelă vie şi albă, ghemuită prin piele ca o amintire secretă, înjunghiind clipele. E o după-amiază frivolă de vară fierbinte care culege lumini nemişcate din tuberoze transparente şi iasomii sfioase, pe când timpul încremenit îşi uită umbra sfâşiată în cuvinte. Are ritm şi culoare, e aroma zilelor uşoare în care tinereţea îşi împrăştie inimile nepăzite, întru îndrăgostire. Rămâne suav agăţat la marginea pielii ca un zâmbet în colţul buzelor, amăgitor şi hionar, o promisiune a distanţelor şi a adâncului.
The ultimate vintage flavour, O primăvară caldă înfăşoară magnolii în plete de lună plină şi şopteşte despre tumultul ierbii al cărei trup creşte neostenit şi plin şi verde în mângâierea ploilor de mai. E obrazul rumen şi copt, de domnişoară oacheşă, surprins într-o poză sepia, e glezna subţire din gând, ivită sub o poală atât de lungă încât pare lichidă. Parfum de amintiri adăpostite în măduva inimii, împrăştie din gene mimoze şi lavadă, ca într-un dans neaşteptat, de aripi deschise. Purtat la încheietură într-un fir subţire rostogoleste nopţile senzuale, asemenea unor bomboane crude, printr-o aromă plină şi sofisticată, de pian de jazz trezit cu o sărutare din îmbrăţişarea de vinil a discurilor lucioase.
Îi mulţumesc Alexandrei pentru şansa de a ma parfuma princiar, până înspre măduvă.
Narcotica e copilăria mea de-adevăratelea, neîntreruptă, cu părul lung, înfaşurat în jurul gleznelor ca o iarbă neagră. E un parfum cu muchii de dantelă vie şi albă, ghemuită prin piele ca o amintire secretă, înjunghiind clipele. E o după-amiază frivolă de vară fierbinte care culege lumini nemişcate din tuberoze transparente şi iasomii sfioase, pe când timpul încremenit îşi uită umbra sfâşiată în cuvinte. Are ritm şi culoare, e aroma zilelor uşoare în care tinereţea îşi împrăştie inimile nepăzite, întru îndrăgostire. Rămâne suav agăţat la marginea pielii ca un zâmbet în colţul buzelor, amăgitor şi hionar, o promisiune a distanţelor şi a adâncului.
The ultimate vintage flavour, O primăvară caldă înfăşoară magnolii în plete de lună plină şi şopteşte despre tumultul ierbii al cărei trup creşte neostenit şi plin şi verde în mângâierea ploilor de mai. E obrazul rumen şi copt, de domnişoară oacheşă, surprins într-o poză sepia, e glezna subţire din gând, ivită sub o poală atât de lungă încât pare lichidă. Parfum de amintiri adăpostite în măduva inimii, împrăştie din gene mimoze şi lavadă, ca într-un dans neaşteptat, de aripi deschise. Purtat la încheietură într-un fir subţire rostogoleste nopţile senzuale, asemenea unor bomboane crude, printr-o aromă plină şi sofisticată, de pian de jazz trezit cu o sărutare din îmbrăţişarea de vinil a discurilor lucioase.
Îi mulţumesc Alexandrei pentru şansa de a ma parfuma princiar, până înspre măduvă.
