Bunica

M-am gandit des la ea in ultima vreme. Prea des. Am cautat ceva sa-i apartina, dar tot ce mi-a ramas sunt cateva poze ingalbenite si o editie interbelica a lui Quo Vadis care miroase a inalterabila liniste. 
Am scris despre ea sub o postare a dragei de Mamituni, dar simt ca trebuie sa-mi mai strabat odata amintirile.
Nu s-a plans niciodata de nimic, avea incremenita in sange o suferinta veche care ii modificase pielea si ii ghemuise inima adanc. S-a nascut cu un an inainte de sfarsitul Marelui Razboi, si la zece ani intra ucenica la croitorie intr-o casa respectabila, pe undeva pe langa Cismigiu. Ucenicia era un paravan colorat pentru sluga in casa, a invatat croitorie dormind sase ani de zile intr-o magazie neincalzita, populata cu sobolani. Si-a construit o cursa si intr-una din nopti i-a prins si i-a executat cu toporul, unul cate unul. A gatit, a crescut copii, a curatat, a spalat. A rabdat. A si iubit, ascuns, un baiat oaches care si acum, dupa optzeci de ani, zambeste dintr-o fotografie sepia. Mi-a povestit ca s-a plimbat cu el intr-o duminica pe Podul Grant. Dupa care viata si-a ridicat pleoapele inspaimantatoare si inima ei in forma de mar copt a inceput sa se usuce, putin cate putin.
La 16 ani, dupa ce stagiul bucurestean se ispravise, a fost data cu de-a sila unui barbat mai mare cu zece ani decat ea. La 17 ani devenea mama pentru prima data, la 21 de ani o nastea pe mama mea, singura, noaptea, in picioare, cu un lighean dedesubt. Apoi a venit al doilea Mare Razboi si ea a inceput sa ingroape. Primul copil, mort la Bucuresti, in urma unei operatii nereusite pe creier, apoi un prunc abia nascut. Peste un timp, barbatul pe care nu il iubise vreodata. Apoi al doilea copil, inecat in Marea Neagra, pe cand era scafandru, in armata, la marina. In '70 nepotul de 6 ani. Candva, nu stiu intre care dintre mormintele astea prea calde, l-a pierdut pe Dumnezeu. Definitiv. Cand era aproape de moarte s-a reconvertit, dar stiu ca in sufletul ei Dumnezeu care i-a luat pe rand tot, racaind necontenit pamantul murdar peste toata viata care i s-a rasturnat candva din pantece, a ramas mereu o forma nedefinita de intuneric.
Ea m-a crescut, cu ea am dormit in pat pana aproape de adolescenta, in umbra glasului ei care imi povestea despre razboi am adormit atatea nopti. Citise biblioteci incercand sa uite cine este, isi indesase in suflet personaje  si umbre care se rostogoleau iute astupand gura amintirilor. Gatea ingenios si cu revolta, bucate dintre cele mai bizare, din pricina ei iubesc cuisoarele si stiu ca sosurile albe calatoresc intotdeauna in siguranta langa o mana de macris. 
Nu mai e cu mine de 16 ani. Cand o visez ma priveste fara cuvinte si apoi dispare. A murit greu, chemandu-si mortii care parca o uitasera. Imi pare rau ca nu i-am spus niciodata cat o iubesc si cat as fi vrut sa fiu ca ea. Sa fiu tulburatoare si limpede si sa nu ma tem. As vrea sa-i spun ca fericirea exista si ca am gasit-o cand nu ma mai asteptam, uitandu-ma la o manuta de copil care strange tare o papadie galbena si rade. Poate ca mi-ar spune ca intr-un alt timp, intr-unul moale si intreg, in care soarele era alb si miroasea a lapte, si copiii ei cei trei au prins o papadie in pumni, dand drumul vietii in jos, hohotitoare.