Am primit in asta seara o leapsa delicioasa de la Monica (careia ii multumesc frumos), croita parca pe masura poftei mele de sick cinema, pe care (desi ma impinge cu degetul ei sangeriu intr-o declaratie apocaliptico-terifianta) o voi potoli cu un the best of five care abunda in cruzimi, desertaciuni si trupuri spintecate. Destul cat pentru o intreaga viata:
1. Bad boy Bubby. Pentru cei care se vor bantuiti zile la rand de o poveste bolnava, ciudata, emotionanta si foarte aparte pusa in semne, lumini, necuvinte si imagini. Un film cult ca niciunul pana la el, o calatorie sufocanta in ceata densa dintre inocenta si abuz, o poezie absurda rostita grav si tare pentru timpane care mai stiu inca sa mai vibreze. Un film pe care nu il vrei cu tine dar care te trage in el pana la fund, ca intr-o mare calda si adanca.
2. Gummo, premiatul si adoratul. Nu mi-a placut, are scene de disconfort real, l-am vazut de dragul lui Chloe Sevigny pentru care am rezistat eroic chiar la cateva sezoane din Big Love si din respect pentru domnul Harmony Korine care de data asta s-a cam intrecut cu gluma. E despre ramasitele unei lumi care se descompune dezamagitor de trist si de rece.
3. Ichi the Killer. Miike face de cand se stie niste balti de sange absolut poetice, condimentate cu organe care inca tresalta. Un film rosu prin ale carei interstitii se vede mana sigura a regizorului meu de suflet, dirijand din lama unui cutit o orchestra devianta care se imprastie pe toti peretii. Sinistru, indeed, dar cu gratie si fantezie.
4. The machine girl. O japonezarie cruda si monocolora ca si cea de mai sus.
5. Eden Lake. L-am vazut cu o saptamana inainte de a naste, si poate ca asta mi-a potentat senzatia de revolta si neputinta care a stat agatata de mine mult dupa ce genericul de final a incetat sa mai curga.
Si pentru ca vreau sa mearga mai departe povestea, voi directiona spre Alexandra, Andra, Mariamirabela, Gratioasa, Alina si Raluca (si nu numai lor) "corvoada" rememorarii peliculelor sau peliculei, asa cum leapsa initiala era pana sa ma lacomesc eu, cele mai periculoase pentru buna lor dispozitie si liniste.
1. Bad boy Bubby. Pentru cei care se vor bantuiti zile la rand de o poveste bolnava, ciudata, emotionanta si foarte aparte pusa in semne, lumini, necuvinte si imagini. Un film cult ca niciunul pana la el, o calatorie sufocanta in ceata densa dintre inocenta si abuz, o poezie absurda rostita grav si tare pentru timpane care mai stiu inca sa mai vibreze. Un film pe care nu il vrei cu tine dar care te trage in el pana la fund, ca intr-o mare calda si adanca.
2. Gummo, premiatul si adoratul. Nu mi-a placut, are scene de disconfort real, l-am vazut de dragul lui Chloe Sevigny pentru care am rezistat eroic chiar la cateva sezoane din Big Love si din respect pentru domnul Harmony Korine care de data asta s-a cam intrecut cu gluma. E despre ramasitele unei lumi care se descompune dezamagitor de trist si de rece.
3. Ichi the Killer. Miike face de cand se stie niste balti de sange absolut poetice, condimentate cu organe care inca tresalta. Un film rosu prin ale carei interstitii se vede mana sigura a regizorului meu de suflet, dirijand din lama unui cutit o orchestra devianta care se imprastie pe toti peretii. Sinistru, indeed, dar cu gratie si fantezie.
4. The machine girl. O japonezarie cruda si monocolora ca si cea de mai sus.
5. Eden Lake. L-am vazut cu o saptamana inainte de a naste, si poate ca asta mi-a potentat senzatia de revolta si neputinta care a stat agatata de mine mult dupa ce genericul de final a incetat sa mai curga.
Si pentru ca vreau sa mearga mai departe povestea, voi directiona spre Alexandra, Andra, Mariamirabela, Gratioasa, Alina si Raluca (si nu numai lor) "corvoada" rememorarii peliculelor sau peliculei, asa cum leapsa initiala era pana sa ma lacomesc eu, cele mai periculoase pentru buna lor dispozitie si liniste.
The machine girl eu nu am putut sa-l urmaresc ... :)
RăspundețiȘtergereAm sa ma gandesc, sunt destule pelicule care m-au tulburat tare si a revolta.
Eu l-am vazut fragmentat :), e intr-adevar extrem de violent. Take your time, sunt curioasa ca vor fi ele.
RăspundețiȘtergereOoo, ce-mi faci, eu sunt o sensibiloasa si nu ma uit la filme inspaimantatoare, urate, cu vampiri, cu de-aia si din ceilalti. Si asa plang la filme, plang la carti, nu vreau sa-mi tremure si sufletul de frica. Ma gandesc, ma gandesc la un film, dar pana acum nu-mi vin in minte decat doua carti.
RăspundețiȘtergereMaria, cred ca e la fel de interesanta si o postare a lecturilor care au lasat urme. Sanatate multa Degeticai!
RăspundețiȘtergeremoni draga... cred ca la asta o sa-ti raspund aici, sper ca nu te deranjeaza :)
RăspundețiȘtergerein primul rand, breaking the waves si dancer in the dark. am ramas cu senzatii absolut cumplite de la filmele astea doua..brrr e bolnv rau nenea trier. nici nu mai tin minte despre ce era vorba in filmele astea, dar am pastrat senzatia (o fi si asta un talent, dar unul la care nu ma vreau sa ma supun prea curand). Melacholia a fost fain insa.
apoi oricare din seria Saw, de o violenta gratuita absolut tembela, astea facand totusi parte din categoria comert deci nu m-a atins chiar asa adanc..
si o sa razi poate dar as adauga si passion of the christ, pentru ca ma enerveaza santajul emotional implicat in toata treaba. not ok.
De acord cu Passion of the Christ, eu nu l-am vazut pana la capat, mult prea multa violenta gratuita al carei rost l-am inteles in economia filmului, numai ca rezonanta mea e acordata diferit.
RăspundețiȘtergereIn afara de primul Saw, care surprinde prin idee, restul sunt simple varsari de sange si etalari de maruntaie, da vazut doar daca nu ai ce face cu timpul :).
Trier e un regizor cu şenile, trecand prin tine iti imprima stari nu foarte degraba volatile. Eu il iubesc pentru Riget si Dogville, iar cu Breaking the waves e deja a doua parere pe care o aud (jumatatea mea mai desteapta nu a reusit sa-l vada pana la capat tocmai pentru ca l-a resimtit mult prea intens si greu in senzatii, si e un tip cu stomac pentru tot felul de nazdravanii :)) ).
Iti multumesc mult Alexandra, acum, fie vorba intre noi, nici American Horror Story nu e chiar comoditatea intruchipata :)
AHS m-a dezamagit in cel mai nou episod. parca prea s-a facut lumina dintr-o data. imi placea incordarea aia.. acum s-au elucidat toate misterele.
RăspundețiȘtergeredar abia astept urmatorul episod. momentan e singurul serial la care nu ma uit din inertie, chiar imi place. astept sa revina si califormicatin din acelasi motiv. ah si curb your enthusiasm.. asta ca sa deraiez complet de la subiectul horror :)
True! Pe mine m-a intrigat cursul pe care a luat-o personajul Tate. Adica, cum adica, el e the bad boy acolo? L-au portretizat ca pe un romantic care nu-si mai recunoaste nici macar victimele initiale, un suflet chinuit, prizonier si bla, bla, bla, iar acum omoara tot ce prinde, ce-i aia?! In plus, ii lipseste tensiunea de inceput, acum spiritele sunt toate descoperite, nu mai apare nimeni dupa colt sa faca buh! :))
RăspundețiȘtergereCalifornication nu m-a prins, dar ii mai dau o sansa. Modern Family e iar plicticos, de Dexter ce sa mai zic, e cel mai slab sezon. Boardwalk empire sa zici ca mai spala fata serialelor de toamna. La telenovela walking dead nu ma mai uit, ceva atat de melodramatic mai rar, aproape te rogi sa-i manance cineva!
Bineinteles ca am sarit repede si cu cartea, ca nu ma gandesc la Tideland fara sa-mi amintesc repede si de Soucy :).
RăspundețiȘtergereO voi cauta, nu pot refuza invitatia unei implozii :). La mine a fost "Albastru nemarginit, aproape transparent" a lui Ruy Murakami, am ramas in urma ei cu o senzatie cleioasa si salcie. Incomod e si Palahniuk, dar il iubesc, e bolnav dar e proaspat.
RăspundețiȘtergereAi o colectie zdravana de 'ororisme' :D ce pot sa zic... Initial si eu ma gandisem la 5 filme, dar pana la urma, m-am oprit totusi la cel din top. Si am masurat gradul de bolnaviciune prin senzatiile fizice pe care le-am avut (greata, greata si iar greata, de-mi venea sa intru cu capul in wc direct). Daca era sa scriu si continuare, urmatoarele locuri erau ocupate de filme cu Jeremy Irons, de genul Swann in Love, M. Butterfly si mai ales Damage. Si mai am ceva (coreean parca, dar nu-mi amintesc acum titlul...).
RăspundețiȘtergereAm fost fascinata de cand ma stiu de macabru, film, literatura, povesti de viata. Acum am luat-o mai usor, deja ma tulbur mult mai degraba decat inainte de a fi mama, stomacul se revolta mai repede, si nici simtamintele nu-mi mai dau pace dupa o vizionare dura sau o lectura prea explicita.
RăspundețiȘtergereDamage, da, da, da! E rascolitor, ramai cu amar mult timp.
ma omori!! :) singurele cruzimi la care ma mai uit (de 10 ani incoace) sunt dramele si psihologicele!
RăspundețiȘtergereda` o sa preiau leapsa incalcand niţeluş regulile.. e ok?
Am citit si eu "In the Miso Soup" si am trecut cu lejeritate si la "Albastru...". Si rau mi-a mai parut. Le fel, am dat si peste "The Woman in the Dunes" (Kobo Abe). Asiaticii sunt foarte indepartati de inima mea ca scriitura, am zis! :)
RăspundețiȘtergereGata, mi-am amintit: Oldboy. Dupa cum ziceam de asiatici...
RăspundețiȘtergereGrati, Monis, de la care am preluat leapsa, zice de filme care au avut impact devastator asupra bunei dispozitii, indiferent de cantitatea de cruzime imprastiata pe pelicula. Te astept cu drame si psihologice, nu ai cum sa dai gres :)
RăspundețiȘtergereMonis, ca scriitura da, insa sunt maestrii in filme. Iti recomand (asa, cu juma' de gura) seria Three...extremes, un grupulet de 3 schite cinematografice, care se deschide cu o bijuterie absoluta marca Takashi Miike. Imdb-ul zice ca sunt horror, dar nu-l crede pe cuvant :) La segmentul "dumplings" sa nu te uiti (vreau sa ramanem prietene :)) )
Actorul din Oldboy joaca in ceva cumplit care se numeste I saw the devil (trebuia sa intre in topul de mai sus, dar nu mi-am amintit de el la timp), o poveste a unui criminal vanat de logodnicul ultimei sale victime. Absolut oribil, nu il cauta, nu te uita la el, ocoleste-l cu orice pret.
RăspundețiȘtergerevin cu intarziere, m-am dat rar pe bloguri sapt asta. Dar la leapsa asta... musai tre sa raspund. O sa o fac la mine pe blog si poate imi conving si sotul sa puna varianta lui de fan - filme horror - la care i-a placut la max I saw the devil si care a distribuit Tideland si Masinistul in cinematografe:)
RăspundețiȘtergereRaluca, abia astept :)
RăspundețiȘtergereRaluca mie mi-a placut enorm El Maquinista ;))
RăspundețiȘtergereoops. greu pentru mine, evit filmele violente, chiar si la scenele aparute pe neasteptate in filmele pasnice, inchid ochii si intreb, ca un copil, daca s-a terminat
RăspundețiȘtergereleapsa de la Monis nu era axata pe filme violente neaparat, cat pe filme care au avut un asa de mare impact emotional incat sa nu mai ceara in veci o a doua vizionare. m-am avantat eu sa bag in lista si niste cascade sangerii, insa primul film despre care vorbesc nu e violent deloc, in sensul consacrat al cuvantului, dar e atat de dureros si de incomod incat face sa paleasca si cel mai dement slasher :)
RăspundețiȘtergereMoniQ imi pare bine ca m-am facut inteleasa fara sa dau multe amanunte (nu am avut timp sa detaliez exhaustiv si, ca sa fiu sincera, nici talent la scris nu prea am). Asa este, nu m-am referit la filme violente, desi pe unii ne marcheaza tare si astea.
RăspundețiȘtergereTe astept sa-mi povestesti de "Fetita..." lui Soucy. Dar "Gone, Baby, Gone" ai vazut? (ca tot ne-am intins la subiectul asta)...
Monis, nu am vazut "Gone, baby, gone", dar voi remedia aceasta lipsa. Si voi veni cu reactiile la cald :). "fetita..." e stoc terminat la Polirom, sper sa o gasesc in alte librarii.
RăspundețiȘtergereGone, baby, gone, bifat! E argumentul perfect pentru cei care afirma ca cea mai buna mama pentru un copil e mama lui. Dur, impresionant pe alocuri, a fost o vizionare pe care cu siguranta nu o regret.
RăspundețiȘtergereHehe, ma bucur ca ti-a placut (e si greu sa nu-ti placa de fapt). Ma gandesc sa-l revad intr-o zi, ca prima oara nu eram mama ;).
RăspundețiȘtergereMasinistul mi-a placut si mie, fain! Restul nu le-am prea vazut, nu stiu daca sa ma bag sau nu. Cred ca in my state of mind de acum mai bine le evit si ma bag pe comedii.
RăspundețiȘtergereEu am vazut Masinistul in toiul unei cure de slabire, acum hat ani :). Si am citit atunci cum Christian Bale a slabit in halul ala mancand un mar si o conserva de ton pe zi. Evident, brusc, a devenit eroul meu! :)))
RăspundețiȘtergereRalu', astea sunt filme care te de-pozitiveaza chiar si-atunci cand toate iti sunt nepotrivnice, baga comedii mai bine.
Inca ceva de trecut in lista de filme dure, Trust, din 2010, pentru parintii de fete in special.