848
Trei cifre. Sau cum a ajuns viaţa unui copil sa atârne de un fir de telefon fără fir.
O viaţă întreagă m-am plâns. Că nu am, că nu pot, că nu ştiu, că nedreptăţi şi clătinări şi slăbiciune. Mă văicăream ca sunt prea şi cel putin şi doar şi numai. Eram nemulţumire şi cârteală. Până într-o zi de iarnă tânără, când o viaţa fără de păcat a ţaşnit din mine urlând, şi sufletul meu a plesnit de fericire. Pentru că era sănătoasă. Întreagă. Desăvârşită şi definitivă. M-am simţit pentru prima dată in viaţă norocoasă. Apărată. La adăpost.
El nu e norocos. Si nici la adăpost. Încă. E un copil la fel de fără pată, la fel de inocent ca şi Natalia mea, dar nu a avut şansa ei, să se nască sănătos. Depinde de o suma de bani, foarte mare, care trebuie strânsă repede.
Nu-mi pot imagina ce înseamnă să pierzi un copil, mintea mea nu reuşeşte să intre nici măcar pentru o clipa in gândul ăsta pustiu si negru. Tot ce ştiu e ca un astfel de blestem te desface din viaţă iremediabil. Eu am crescut intr-o familie in care un copil mic, de 6 ani, s-a rătăcit de viaţa asta, intr-o după-amiază de vară cu soare si parfum stins de caise. Dintr-o dată, in urma unei erori medicale copilul parinţilor mei, viu si fraged si cuminte a devenit copilul lor mort. Si atât. Sunt 41 de ani de atunci, dar mama mea încă are in şifonier, printre cearşafuri care miros a soare, faţa de pernă pe care copilul ei a respirat in ultimul lui somn. 41 de ani de când in inima ei a intrat o umbră pământie care îi roade sufletul si acum. De cand din ea si tata au mai rămas doar franjuri tăiate drept, necruţător.
Bibi nu a fost norocos. Dar şansa lui se poate schimba pentru că de sâmbătă, 10 decembrie până vinerea viitoare, 16 decembrie i se poate dona prin SMS viaţă. Costa 2 euro. Ştiu că e criză şi tristeţe multă in ţara asta, si in Romania nelocuibilă cerutul de bani e privit ca o agresiune capitală. Dar eu vă rog, din suflet vă rog să vă faceţi cadou de sarbatori 2 euro, să vă împodobiti sufletul cu lumina unei fapte drepte care, vă promit, vă va încalzi si cea mai rece noapte de decembrie. Mai sunt necesari aproximativ 100 de mii de euro. 50 de mii de telefoane, cam tot atâtea câte au fost in piaţă la Bon Jovi în buzunarul proprietarilor lor in extaz. Sau, altfel, 5000 de oameni care să-i cunoască lui Bibi cazul si care sa-l ducă mai departe altor 10 prieteni. Da, ştiu, pe hârtie pare atât de simplu. Haideţi să facem să fie real. 2 euro e puţin. Pentru Bibi e destul cât pentru o viaţă întreagă.
Concret:
SMS la 848 de pe 10 pana pe 16 decembrie, prin care se doneaza 2 euro
La Romtelecom, 10-16 decembrie:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Trei cifre. Sau cum a ajuns viaţa unui copil sa atârne de un fir de telefon fără fir.
O viaţă întreagă m-am plâns. Că nu am, că nu pot, că nu ştiu, că nedreptăţi şi clătinări şi slăbiciune. Mă văicăream ca sunt prea şi cel putin şi doar şi numai. Eram nemulţumire şi cârteală. Până într-o zi de iarnă tânără, când o viaţa fără de păcat a ţaşnit din mine urlând, şi sufletul meu a plesnit de fericire. Pentru că era sănătoasă. Întreagă. Desăvârşită şi definitivă. M-am simţit pentru prima dată in viaţă norocoasă. Apărată. La adăpost.
El nu e norocos. Si nici la adăpost. Încă. E un copil la fel de fără pată, la fel de inocent ca şi Natalia mea, dar nu a avut şansa ei, să se nască sănătos. Depinde de o suma de bani, foarte mare, care trebuie strânsă repede.
Nu-mi pot imagina ce înseamnă să pierzi un copil, mintea mea nu reuşeşte să intre nici măcar pentru o clipa in gândul ăsta pustiu si negru. Tot ce ştiu e ca un astfel de blestem te desface din viaţă iremediabil. Eu am crescut intr-o familie in care un copil mic, de 6 ani, s-a rătăcit de viaţa asta, intr-o după-amiază de vară cu soare si parfum stins de caise. Dintr-o dată, in urma unei erori medicale copilul parinţilor mei, viu si fraged si cuminte a devenit copilul lor mort. Si atât. Sunt 41 de ani de atunci, dar mama mea încă are in şifonier, printre cearşafuri care miros a soare, faţa de pernă pe care copilul ei a respirat in ultimul lui somn. 41 de ani de când in inima ei a intrat o umbră pământie care îi roade sufletul si acum. De cand din ea si tata au mai rămas doar franjuri tăiate drept, necruţător.
Bibi nu a fost norocos. Dar şansa lui se poate schimba pentru că de sâmbătă, 10 decembrie până vinerea viitoare, 16 decembrie i se poate dona prin SMS viaţă. Costa 2 euro. Ştiu că e criză şi tristeţe multă in ţara asta, si in Romania nelocuibilă cerutul de bani e privit ca o agresiune capitală. Dar eu vă rog, din suflet vă rog să vă faceţi cadou de sarbatori 2 euro, să vă împodobiti sufletul cu lumina unei fapte drepte care, vă promit, vă va încalzi si cea mai rece noapte de decembrie. Mai sunt necesari aproximativ 100 de mii de euro. 50 de mii de telefoane, cam tot atâtea câte au fost in piaţă la Bon Jovi în buzunarul proprietarilor lor in extaz. Sau, altfel, 5000 de oameni care să-i cunoască lui Bibi cazul si care sa-l ducă mai departe altor 10 prieteni. Da, ştiu, pe hârtie pare atât de simplu. Haideţi să facem să fie real. 2 euro e puţin. Pentru Bibi e destul cât pentru o viaţă întreagă.
Concret:
SMS la 848 de pe 10 pana pe 16 decembrie, prin care se doneaza 2 euro
La Romtelecom, 10-16 decembrie:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Pot dona cand vin in tara cu sms? mersi...
RăspundețiȘtergeredonatiile pentru Bibi se pot face de maine, 10 decembrie pana vineri, pe 16 decembrie. o saptamana.
RăspundețiȘtergereDraga Moniq...
RăspundețiȘtergeream donat pana la urma prin Pay pal.
O duminica placuta
Doamne ajuta sa stranga banutii, te apreciaz si mai mult pentru acest post!
RăspundețiȘtergereDelicii, ai facut un gest mare, pentru care iti multumesc, chiar daca nu am calitatea necesara pentru a o face. Dar ca simplu om, care empatizeaza si spera, iti multumesc.
RăspundețiȘtergereLuminita, sa fie speranta!