Ramaya Bokuko Ramaya abantu Ramaya si reminder pentru Bibi

Nu uitati, mai putin de 36 de ore pentru Bibi:

SMS la 848 prin care se doneaza 2 euro.
La Romtelecom:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.


O leapsa foarte interesanta am primit de curand de la Adriana, careia ii multumesc frumos, despre cum s-a impletit muzica printre momentele importante ale vietii.

Mi-ar fi placut sa cant. Mai mult decat orice, sa-mi intind glasul de-a lungul si de-a latul zilelor ca o aripa uluitoare. Uneori incerc, in zone cu acustica speciala, cum ar fi baia, de exemplu, insa dupa o astfel de experienta, daca-mi duc privirea aproape de faianta, observ fisuri marunte, datorate, probabil, unui stres intens, nimicitor. Cine zice ca peretii nu au urechi!? Daca ii cant Nataliei incepe sa rada cu hohote, ca de o gluma buna, dar suficienta. Asa ca las pe altii, nu sunt Vocea Romaniei, desi backing vocals pentru Canaf as face oricand, macar in soapta.
Primele mele amintiri sunt insa foarte muzicale. In spielhosen, tropaiam vitejeste pe acordurile lui Afric Simone, care imi zambea cu toti dintii de pe coperta unui disc albastru, incaltat cu cizme din blana galbena, ca niste pisici persane. Nu avea ananas din Caracas, ca Vico Torriani, dar era ritmat si neinteligibil, asa ca putea fi reprodus onomatopeic, ca intr-o joaca nesfarsita.
O buna parte a copilariei a stat sub influenta Cenaclului Flacara, aveam un disc dublu si cateva casete inregistrate de la radio pe care le invatasem pe de ros. Chiar si acum, cand ma simt blue, ascult Antiprimavara, e descantecul meu innodat zilele la capete. Pe undeva cred ca mai exista o caseta audio cu inregistrarea mea de la 5 ani cantand patrunsa de patriotism autentic Cu caciulili pe frunte/Stam de veacuri ca un munte, precedand povestea lui Alba ca Zapada intr-o indeita varianta prescurtato-inventata.
A urmat apoi o ampla perioada rock, rock-and-roll si alternative-grunge, nesfarsita, la care ma intorc mereu ca intr-o adolescenta teribila care inca imi mai permite sa-mi adulmec urmele halucinante.
Dupa nasterea Nataliei, in lungile nopti de nesomn ale puseului de crestere am ascultat doar Baez, Lhasa si All Jarreau, ne inmuiam amadoua in muzica lor clipocitoare. Si asta dupa ce in burta a fost fascinata de Ramones, dupa care dansa cu incantare in casa ei calda de carne.
De fiecare Craciun ascult Hard candy Christmas de cateva sute de ori, asa cum primavara imi dezlipesc amintirile pe Blaze of Glory si soundtrackul de la Dirty dancing. Cred ca una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste e cantata cam asa si ca Urma de la Blazzaj ma face sa ma recunosc chiar si in oglinzile acoperite.

Am uitat multe. Pe unele le-am omis intentional, pentru ca le pastrez in cutele inimii mele doar pentru mine. A fost o rememorare care m-a incalzit. Daca si voi credeti la fel (nu e musai), va invit sa va asterneti sfaraitor muzica pe blog, Monis,  Grati, Simona, Nela, Ralu', Raluca, Diana, Alexandra, Raluca, Luminita, Andra, Mamituni. Si nu numai.