inele pe umarul meu

O scurta introducere, pentru ca am pierdut postarea Dianei si pentru ca aveam de gand de ceva timp sa scriu despre povestea carpelor noastre. La babyexpo din noiembrie 2009 am primit un pliant in care erau prezentate mijloace textile neconventionale de transport bebelusesc. Mi s-a parut interesant, dar nu ma vedeam infasurata in materiale cu pruncul lipit de mine. Hmmm...Ca mai toate teoriile din cealalta viata si asta avea sa fie demontata marunt, primul puseu de crestere al Nataliei m-a convinsa sa intru rapid pe sling.ro si sa comand Nordul. Ne-a fost vital in primele luni, apoi l-am parasit treptat, uitandu-l in dulap si inlocuindu-l cu wrap tesut si mai apoi cu bondolino. Ma gandeam chiar sa il fac cadou cuiva, dar amicele mele cu bebelusi mici s-au aratat reticente la a introduce ceva nou si revolutionar in locomotia mamica/pui. Ma felicit ca l-am pastrat.
In recenta noastra vacanta din Santorini slingul a fost vital. Pe stradutele inguste si abrupte din Oia nu ne-am fi descurcat altfel, in aglomeratia si zumzetul de dinainte de celebrul apus, printre magarusii din Fira, in magazine, pe plaja ca o tigaie incinsa, mereu slingul ne-a fost lifesaver. Ma uitam cu nesfarsita compasiune la parintii transpirati si coplesiti de povara unui carucior dublu (occidentalii au obiceiul sa-si transporte copiii de varste apropiate intr-un singur carucior, pentru gemeni), impingandu-l sisific la deal, ocolind, caznindu-se pe strazile strimte (in orasele superbe cioplite parca direct din stanca strazile sunt inguste, alunecoase si au trepte, aproape impracticabile pentru un copil care merge de putina vreme). Iar ei se uitau la noi cu invidie nemasurata :) . Cred ca un magazin cu mijoace de purtare bebeluseasca in Santorini ar falimenta magazinele de suveniruri si de bijuterii, pentru ca, contrar celor auzite inainte de a pleca in insula, cum ca nu e un loc pentru copii, foarte multe familii erau complete, cu toti pruncii dupa ele. De fapt eu doar in Romania am auzit de parinti care isi petrec vacanta separat de copiii lor, ca nah!, o vacanta ai, sa-ti "tihneasca". Dar asta e deja o alta poveste.
Am avut si bondolino cu noi, dar nu-l mai prefera, ii limiteaza miscarile si vederea. Asa, cu slingul, dupa oboseala unui mers topaia direct la odihna, in brate, pentru ca mai apoi sa fie eliberata iar in valtoarea strazii. Si asta cu parinti fara dureri atroce de spate sau brate.